ION GONȚA: "Sunt dintr-o familie cu 5 copii dintr-o familie vulnerabilă. Mama fiind lipsită de drepturile părintești. În 2010 am fost duși toți la internatul din Cărpineni Hîncești. Acolo am crescut pană în 2016."

Ion este un adevărat exemplu, este copilul care a crescut printre străini, a învățat să aibă grijă de patru frați mai mici și să supravețuiască departe de alinarea părinților și de bucuria de a avea o familie completă.

ION GONȚA: "Mama este șomeră în sat, iar tata este decedat din 2009. Și din 2010 am fost luați la internat. Eu fiind cel mai mare am început să am grijă de toți, mama practic nu avea grijă de noi, nu era în prezența noastră. Asistența socială ne verifica practic în fiecare săptămană și vedea că suntem nehrăniți, ordine prin casă. Eu fiind cel mai mare rtrebuia să plec și la scoală și să am grijă de cei mai mici."

Nu se plange și nu reproșează nimănui nimic, ba mai mult, este recunoscător instituției și dascălilor care i-au purtat de grijă preț de cațiva ani.

ION GONȚA: "Da sigur, la orfelinat ne-au oferit foarte multe un terci, o cazare, un loc mai călduț, nu era atat de greu, nu aveam atîtea responsabilități să am grijă de toți, să mă gandesc ce să fac de mancare. Dacă fiind minor nu aveam bani, trebuia să mă rog pe la bunici, să mă ajute ei pe mine."

Ion s-a încăpăținat să trăiască decent, să aspire la o viață mai bună, s-a agățat de toate posibilitățile ce i-au apărut în cale cu ambele mâini.

ION GONȚA: "În 2016 am venit la Chișinău într-o organizație creștină, ei m-au ajutat foarte mult, practic cinci ani m-au ajutat financiar, cu școala m-au ajutat foarte mult. Am făcut școala de excelență în construcție."

Cu Ion ne-am înțeles să ne vedem la magazinul unde muncește . Peste cateva minute a apărut cu masca pe față și în haine de muncă.

ION GONȚA: "Lucrez aici de un an de zile, pană atunci am lucrat la alt magazin 7 luni de zile, acolo a fost foarte obositor, nu aveai timp liber. Am decis să vin încoace că mi-a sugerat un prieten și am venit aici. Am sugerat să îmi ofere cazare, mi-au oferit gratis."

Și-a dorit foarte mult să absolvească un colegiu, să obțină cunoștințe și să poată munci. Acum se simte liber și independent pentru că își câștigă propriii bani.

ION GONȚA: "La moment este ok, să pun ceva deoparte pentru că mi-au oferit ei cazare gratis. Dacă nu era să îmi ofere cazare gratis îmi era foarte greu. În ziua de azi cum sa scumpit energia,gazul nu era să îmi ajungă și avea să îmi fie foaret greu."

Ion a făcut mai multe încercări de a veni în întâmpinare unicului părinte rămas în viață, mama. Dar, de câte ori a încercat să ia legătura cu ea, tentativele s-au soldat cu lipsă de interes.

ION GONȚA: "-Mama acum e pe acasă cu ziua lucrează. -Ții legătura cu ea? -Nu prea. -Ea a fost la voi la orfelinat? -O singură dată a fost, probabil în 2011, prima dată ne-a vizitat, de atunci, nu a mai fost."

În schimb ori de cate ori are timp, neapărat își vizitează străbunica.

ION GONȚA: "La dansa plec practic, îmi este o persoană care mereu mi-a spus o vorbă bună și foarte mult o respect. Țin mai mult la dansa decat la mama."

Ion nu uită nici de frații mai mici. Și cea mai mare dorință a lui este să-i aibă alături și să locuiască, ca o adevărată familie, sub același acoperiș.

ION GONȚA: "Este foarte greu de spus să ne vedem toți grămadă, ultima dată cand ne-am văzut toți grămadă a fost în internat. Dar așa mă văd practic cu doi frați, ba cu o soră, cand și cum. Unul este din Basarabeasca, dar o soră este într-o familie înfiată la varsta de un an șase luni. Ea fiind cea mai mică soră, familia cea a înfiat-o și pe sora a doua. După ce a împlinit varsta de 18 ani a decis să ia soarta în maini și să plece. A plecat și-a găsit un băiat și sa căsătorit, au un copil. Băiatul este voinic."

Încrederea în bine îl face să sărbătorească fiecare victorie, cit de mică ar fi, care, de cele mai multe ori, i se dă cu mari eforturi.

ION GONȚA: "Planurile mele de viitor este ca să am propriul meu apartament, lucrez foarte mult pentru el să strang suma aceasta. Vreau să îmi văd toți frații, acum suntem despărțiți, doar cat vorbim pe messenger, prin camere. Cu fratele care este în Chișnău cu dansul din cand în cand mă mai văd, pentru că din cauza lucrului este un pic mai greu, dar sambătă. Duminică poate să ne vedem."

ION GONȚA: "Mulțumită lui dumnezeu suntem aici unde suntem și dacă nu era acest orfelinat sau această organizație, era să fie foarte greu, cine știe pe unde era să fim fiecare."

Mai are un vis, să reușească ceea ce nu le-a reușit părinților: să-și întemeieze propria familie. În care se vede un cap al familiei responsabil, care le va oferi viitorilor copii tot universul la picioare.