ANASTASIA CIOBANU, pădurar: "Pădure, mândria mea, ce m-aș face fără ea Dar tu tristețea mi-ai alungat, când sufletul mi-a apăsat Doar tu putere mi-ai insuflat , de câte ori am îngenunchiat Și când în beznă rătăceam, tu erai cea ce mă lumina Iar când lacrima îmi curgea, doar frunza ta mă mângâia Și azi mă-nchin în fața ta, tezaur verde, mândria mea."

Anastasia Ciobanu a ajuns pădurar la Ocolul Silvic din Hârjauca în 1977, după absolvirea Colegiului de Pomicultură și Legumicultură din Camenca. Avea doar 21 de ani. Voia să se facă medic, dar și-a schimbat decizia în ultima clipă.

ANASTASIA CIOBANU, pădurar: "Venind acasă, i-am zis tatălui că îmi este greu, pentru că, pe acea vreme lecțiile se făceau doar în limba rusă, nu în ”moldovenescă”. El mă întreabă unde m-am dus și i-am spus că învăț de pădurar. Mi-a zis că acolo stai."

Odată ajunsă la Cantonul numărul 12, aici a rămas. Deja sunt aproximativ 44 de ani de atunci. Mai mult se găsește în pădure decât acasă.

ANASTASIA CIOBANU, pădurar: "O dată în săptămână sunt acasă și în rest aici. Familia nu spune nimic. Mă ajută când îmi este greu. Este cu mine. Soțul este și el silvicultor de profesie. Avem doi băieți, care și ei sunt silvicultori. Așa că suntem o familie de silvicultori. Toate astea îmi dau o satisfacție sufletească și mă încarcă cu energie pentru a face mult mai multe lucruri bune.

În peste patru decenii de muncă a trecut prin multe, dar dragostea față de meseria pe care o face, i-a dat mereu puteri.

ANASTASIA CIOBANU, pădurar: "Nu cred că pentru o femeie trebuie să fie această muncă ceva greu. Ea își face munca precum un bărbat. Nu este alegere. Pentru ca să fii pădurar, în primul rând trebuie să-ți iubești profesia și să fii gospodar. Dacă nu îți iubești profesia și nu ești gospodar, la pădure nu ai ce căuta. Mulți care vin se uită la pădure la ceva din care poate să se îmbogățească, nu pentru a face lucruri frumoase, a ajuta, a crește pădurea, a o proteja. Pe mine m-a îmbogățit sufletește, poate și de asta mă mențin în muncă."

Vorbește cu dăruire despre ceea ce face, deși acum recunoaște că este cu mult mai greu să fii pădurar, ca pe timpuri.

ANASTASIA CIOBANU, pădurar: "La ziua de astăzi este mai greu. Cauza este că lipsesc brațele de muncă. Dar pentru a îngriji pădurea este nevoie de muncit."

Deși s-a dedicat pădurii, a reușit totuși să fie și alături de familie.

ANASTASIA CIOBANU, pădurar: "Trebuie să găsești timp pentru toate. Trebuie să împarți timpul să le reușești pe toate."

La ai săi 65 de ani, Anastasia Ciobanu se mai vede în această meserie, dar recunoaște că nu va putea evita ziua în care va trebui să se despartă de pădure.

ANASTASIA CIOBANU, pădurar: "Pentru mine va fi o lovitură puternică. Nu știu ce va fi atunci. Poate voi cădea într-o depresie."

În 44 de ani de activitate, pădurarul Anastasia Ciobanu a fost premiată cu multiple diplome și distincții pentru dedicație și prefesionalism.