Zeci de combatanți au venit să-și comemoreze camarazii pe care i-au pierdut în luptele de pe Nistru.

NICOLAE ROZLOVAN, colonel, fost comandant de pluton în Tighina: "Ne plecăm capul celor care au căzut, care au fost alături de noi. Se numără peste 300 de oameni care au căzut în acest război, e și firesc că mai mulți schilodiți, iar urmările lui grave. Cu părere se rău, tânără generație învăță o istorie așchiată, mușcată, deoarece nu sunt reflectate obiectiv evenimentele din 1992. A fost război, nu conflict, oameni buni."

TUDOR MEȘINĂ, combatant: "Plațdarmul de participare este Coșnița, în luna iunie, în cea mai fierbinte perioadă, când plângeau mamele acasă, plângeau copiii. Am venit să îi comemorez și pe cei care după război, din rândurile care au participat cu mine, 28 de băieți, nu mai sunt în viață. I-au luat cred că durerile, frica, spaima."

De la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, participanții la „Marșul Memoriei” au mers în coloană până la Complexul memorial „Eternitate”.

IURIE COJOCARI, președintele AO „Forța Veteranilor pentru neam și țară”, Florești: "Eram căsătoriți, nu am auzit pe niciunul să spună că nu vrea să meargă. Cât a trebuit de stat, am stat, fără mâncare, nespălați, în tranșeele acelea săpate de noi, iată era așa glod, luna martie."

VICTOR COTLĂU, combatant, Telenești: "Îmi amintesc un lucru, când l-am adus pe un camarad de-al nostru acasă mort. Venea mama lui de la prășit cu soția și întreabă: dar Sașa meu unde e? Dar el era în mașină mort. Ei, ce să răspundem?"

Cinstirea memoriei eroilor este o datorie morală a fiecărui cetățean, a declarat președintele, Maia Sandu.

MAIA SANDU, președintele Republicii Moldova: "Este esențial ca generațiile tinere să cunoască istoria, să fie alături de eroii neamului, să fim alături de mamele celor căzuți, de familiile rămase fără tată, fiu, frate și să nu uităm prețul enorm plătit pentru libertate și pace."

Războiul de pe Nistru a izbucnit pe 2 martie 1992, în ziua în care Republica Moldova a aderat la Organizația Națiunilor Unite. Cazacii si gardiștii regimului separatist au atacat secția de poliție de la Dubăsari, unde știau că efectivul este prea mic și neînarmat, ca să poată riposta. O sursă de înarmare a separatiștilor și cazacilor din regiune a fost Armata a 14-a, care le oferea muniții din depozitele de la Varnița și Cobasna.

34 de polițisti care se aflau atunci în secția de la Dubăsari au fost capturați și duși într-o închisoare din Tiraspol. Cei care au reușit să scape s-au retras în Coșnița și Cocieri, unde au organizat apărarea acestor sate, aflate pe malul drept al Nistrului. Pe 28 martie a fost decretată stare excepțională pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Deoarece țara noastră nu avea încă armată, autoritățile de la Chișinău au apelat la forțele poliţiei. Luptele s-au dat în localităţile Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Varniţa și Tighina. Armata a 14-a, condusa la acea vreme de generalul Aleksandr Lebedi, a fost, de fapt, cea care a dus războiul cu Republica Moldova.

Războiul de pe Nistru s-a încheiat pe 21 iulie, când președinții Rusiei și Republicii Moldova, Boris Elțin și Mircea Snegur, au semnat la Moscova acordul de încetare a focului.

Armata rusă nu s-a retras însă din stânga Nistrului nici până astăzi, deși Moscova și-a asumat acest angajament la summitul OSCE de la Istanbul, în 1999. Potrivit datelor oficiale, în războiul de la Nistru au murit 321 de oameni, iar alți aproape 300 au rămas invalizi.