VICTOR GUȚU, locuitor al satului Pererâta: "Vine acasă vesel, direct la mine și nu a mai trecut pe acasă. Așa lui îi ziceau: „Grișa”, el îmi zicea „Vichea”. „– Vichea, știi ce? S-a deschis școala. – De unde știi? – Eu am fost și la școală! – În a câta te-ai dus? Că nu ai terminat clasa întâi. – Pe mine m-au primit în clasa a doua. Pe ai voștri în a treia, dar dacă vrei, hai cu mine”. Căci noi prieteni eram. „Hai că mă duc și eu cu tine”."

La Pererâta totul vorbește despre copilăria poetului. În casa părintească acum e Muzeul „Grigore Vieru”. Tavanul și pereții din Casa Mare, pictați cu ani în urmă de mama sa, Eudochia, păstrează vie atmosfera de altădată, relatează Nord News.

CORINA CIOBANU, ghid, Casa Muzeu „Grigore Vieru”: "El rămânea singur în casă, se urca pe cuptor pe ferestruica de pe cuptor, privea afară și dacă se auzea vreun zgomot în jurul casei, spunea că închidea ochii și imagina repede pe mama și spunea: „Vino tu, Vino tu, nu te du, nu te du”. Deci, asta a fost ca prima poezie pe care a scris-o, din frică și singurătate."

Grigore Vieru rămâne un reper în istoria luptei pentru independență, limba română și alfabetul latin. În 1989, s-a aflat printre organizatorii Marilor Adunări Naționale, evenimente ce a unit sute de mii de oameni sub idealul libertății și identității românești.

CORINA CIOBANU, ghid, Casa Muzeu „Grigore Vieru”: "El a depus un efort colosal când s-a implicat în mișcarea de eliberare a conștiinței naționale, începând cu anii 89 până în 91. Deci, la proclamarea independenței Republicii Moldova, proclamarea limbii române ca limbă de stat. Ne-a trezit în suflet dorința de a ne cunoaște rădăcinile, de unde pornim, cine suntem."

VLADLENA CIUNTU, locuitoare a satului Pererâta: "Pe când eram eu mică, în 1973, a venit dumnealui la grădiniță, înainte de a ne duce la școală, tuturor copiilor le-au fost donate „Albinuțe”, cu autografe și azi se mai păstrează. Dumnealui a fost un poet sărac. Pe timpuri, se spunea că avea o lupă și mărea bucata de pâine, cât îi trebuia. A început a scrie din frică, fiind singur acasă."

Prin felul în care a scris și a trăit, Grigore Vieru ne-a adus pe toți într-o singură simțire… românească.

ANATOL MORARU, scriitor: "Cred că a fost marele noroc al literaturii românești care s-a scris aici. Printr-o asemenea figură ziceam o poezie, acesta e marele merit, a menținut vie, ceea ce am numi noi, metaforic vorbind, flacăra sau simțul românismului."

VITALIE CIOBANU, scriitor: "Dispariția unui mare creator întotdeauna creează o breșă în trupul unei literaturi. Grigore Vieru este un mare poet, dar și un promotor al idealurilor culturale naționale. Aici, în Republica Moldova, poeziile lui au animat, așa cum bine știm, mulțimile, pot să spun, spiritul ăla de revoltă și de regăsire a identității românești a culturii autentice."

Numele lui Grigore Vieru îl poartă câteva școli din Republica Moldova și un bulevard din Chișinău.