ION GONȚA: "-Am fost un an și jumătate în urmă am fost în vizită la fratele meu la orfelinat de atunci nu am mai fost la orfelinat. -Ce sentiment ai cand vii aici în localitate? -Este ca a doua casă, pentru că de aici mi-a fost decisă soarta."

Destinele copiilor abandonaţi sunt triste. Acești copii cresc după același scenariu, în singurătate. Cu mici excepții, dacă au norocul să dea de tutori cărora le pasă de viața celor care au fost lipsiți de afecţiune. Ion Gonța a ajuns în internatul din Cărpineni Hancești în 2010. Timp de șase ani, instituția i-a devenit casă.

Ion, Ana, Vasilie, Vladimir și Anastasia erau foarte mici atunci cand tatăl lor a decedat, iar mama a fost lipsită de drepturile părintești. Așa au ajuns la școala de tip internat pentru copii orfani din Cărpineni.

TUDOR ȚENU, DIRECTOR FOSTEI ȘCOLI INTERNAT: "Ion și frații lui și surorile au ajuns la școala internat prin ordonanță de urgență. A fost un caz mai puțin plăcut, nefericit, mama lui era cu alți prin pădure, la un frigărui și atunci a decedat un copilaș a cuiva. Și ei au fost luați și practic părinți nu sunt decat mama lipsită de drepturi și a fost mama niciodată să-i viziteze aici în instituție."

Ion a avut parte de profesori empatici care îl încurajau cu vorbe bune, iar traiul în orfelinat a fost unul foarte decent. Învăța cu plăcere și dedicație și atunci și-a permis, pentru prima dată, să viseze că va ajunge cineva în viață.

ION GONȚA: "Aici era și camera mea, aici era patul meu, aici dulapul, aici făceam temele. De aici am început să cresc, de aici am început să mă dezvolt, viața personală și cariera mea."

ION GONȚA: "Aici a fost camera lu fratele meu Vasilică, aici era patul lui, veneam în vizită la dansul. Aici își făcea temele, aici dulapul lui cu haine. Aici aveam toate condițiile decat acasă, acasă nu erau așa condiții. Camera personală nu era. Acolo era tot împreună."

De la cantină ieșea mereu sătul, dar cerea porție dublă atunci când îi placea mancarea.

ION GONȚA: "Aici este cantina unde am mancat eu, dar au făcut o schimbare foarte mare, aici erq blocul unde mancam, de aici ne luam energia. La ferestra aceasta doamna ne deservea, tanti Maria ne deservea cu o cășuță, dacă mai doream, ceream dobavcă, cum se spunea la noi pe atunci."

Ion ne-a prezentat și sala sportivă a internatului, care nu mai găzduiește elevi din anul 2014.

ION GONȚA: "Așa forme îmi aduc aminte că domnul profesor ne împărțea în mult echipe și eram foarte mulți, dădea așa haine și jucam în echipe, bascket, tenis. Așa hăinuțe ne dădea ca să nu ne fie frig."

Am ajuns și în sala festivă a internatului.

ION GONȚA: "-Au rămas și aceste mesaje încă de cand am fost în acest orfelinat și scrie bună ziua dragi oaspeți. Bine ați venit în incinta școlii internat. Vă mulțumim că sunteți aici prezenți."

Abia după 5 ani, Ion poate să vorbească despre împăcare, liniște, stabilitate și independență financiară.

TUDOR ȚENU, DIRECTOR FOSTEI ȘCOLI INTERNAT: "Bucură atunci cand vin foștii noștri colegi, absolvenți și spun că s-au aranjat la lucru, că au și un salariu și au așa o speranță de viitor, atunci credcă nu trebuie altă motivație pentru personalul care a lucrat aici să se bucure de lucrul pe care la făcut în timp."

Tudor Țenu, directorul fostei școali de tip internat pentru copii orfani și rămași fără îngrijirea părinților din Cărpineni de multe ori se întreba ce o să facă copiii după ce vor pleca din centrul de plasament. A depus un efort enorm ca aceștia să nu se lase învinși de vicii sau anturaje proaste.

TUDOR ȚENU, DIRECTOR FOSTEI ȘCOLI INTERNAT: "Niște copii buni, ascultători, care au fost așa fără să ne creeze probleme. Știți cum aici, copii diferiți nimereu. Și acum mă bucur foarte mult faptul că Ion a reuși în viață, Ana tot termină colegiul, Vladimir tot la colegiu, Vasilie a nimerit într-o casă de tip familie și urmeasă să termine 9 clasă, probabil o să facă o școală profesională."

TUDOR ȚENU, DIRECTOR FOSTEI ȘCOLI INTERNAT: "Mii de copii au fost pe aici, cel mai mare contingent au fost într-un an 530 de copii, apoi cu reforma sistemului rezidențial de protecție a copilului s-a micșorat practic astăzi s-au închis toate instituțiile de tipul acesta. -Cand a plecat ultimul copil? -Ultimii copii au plecat în vară pentru că li s-au schimbat forma de protecție și au mers sub tutelă la niște familii, inclusiv fratele lui Ion."

Ion Gonța s-a agăţat cu disperare de gândul că există un viitor mai bun. A înţeles rapid că nu poate controla tot ce i se întâmplă şi că prin optimism și răbdare, își va atinge scopurile. A învățat și din exemplele proaste pe care le-a văzut. Astfel a înțeles că nu vrea să ajungă pe străzi, ci dorește să devină din ce în ce mai bun.