Astăzi, la Riad, s-au întâlnit două delegații conduse de șefii diplomațiilor americane și ruse, Marco Rubio și Serghei Lavrov. Principalul obiectiv al discuțiilor a fost anunțat a fi pregătirea unei ulterioare întrevederi între Donald Trump și Vladimir Putin.

Se întâmplă după ce aseară, la Paris, liderii celor mai mari puteri europene s-au întâlnit pentru a discuta despre poziția comună a Europei în cazul negocierilor de pace. Și în timp ce președintele Zelenski are și el un turneu în Golf și Turcia.

De altfel, Zelenski a declarat răspicat că nu se poate discuta despre pace fără participarea Ucrainei și a principalului partener și susțintor al Kievului, Uniunea Europeană. În același timp, liderii europeni, practic unanim, au reiterat că nu e admisibil să se negocieze soarta Ucrainei fără participarea Kievului și Europei.

Până și China, într-o luare recentă de poziție, a declarat că este inadmisibil ca la negocieri de pace să nu participe Europa.

Practic, în aceste momente, toate țările importante din emisfera nordică sunt focusate pe ceea ce se întâmplă în Ucraina, și este clar că în maximum câteva luni se va ajunge la un deznodământ.

Un deznodământ care, însă, trebuie să țină cont în primul rând de interesele Ucrainei și ale Uniunii Europene. Pentru că acestea sunt principalele părți afectate de invazia barbară a lui Putin din țara vecină. Iar Uniunea Europeană, ajunsă acum la mijloc între interesele expansioniste ale barbarilor lui Putin și cele de business ale noii administrații americane, trebuie să dea dovadă ce consolidare așa cum nu a mai făcut-o niciodată în istorie.

Europa trebuie să-și amintească un adevăr de care pare să fi uitat. Unită, este principala forță economică a lumii. Răzlețită însă, nu devine decât un continent împărțit în zeci de state mici și slabe, nu atât din punct de vedere economic cât, în special, geopolitic și în probleme de securitate.

De altfel, acesta este și proiectul la care lucrează Rusia lui Putin în ultimele două decenii, erodarea unității europene prin atacarea instituțiilor democratice din fiecare stat aparte. Iar asaltul extremismului asupra Bătrânului Continent este, în mare parte, opera Moscovei.

În toate aceste discuții, asupra unui singur punct important par să cadă de acord atât europenii cât și americanii. Investițiile în apărare, care trebuie, trebuiau de fapt, demult, să crească exponențial. Țările de pe flancul estic, precum Polonia și cele baltice, deja se apropie de cifra de 5% din PIB investită în domeniul apărării. Prag susținut și de România. Până și Germania, cea mai sceptică țară până recent în a investi în apărare, a realizat că acest domeniu vital nu mai poate fi ignorat.

Spuneam că în aceste momente se decide nu doar viitorul Ucrainei, ci și cel al Republicii Moldova. Pentru că țara noastră este cea mai afectată de acest război după Ucraina și pentru că, din păcate, nu dispune de umbrela securității NATO și nici măcar de statutul de membru UE. Pentru a ne păstra independența și suveranitatea, pentru a le fortifica de fapt, este imperativ ca în aceste momente Chișinăul să facă cea mai inteligentă și eficientă politică externă din istorie. Moldova este obligată să se cupleze la lumea occidentală în aceste negocieri și să transmită clar că suntem parte a civilizației europene și că în negocierile de pace trebuie să fim tratați ca atare.

În acest sens, m-au bucurat astăzi mesajele ferme transmise de președintele interimar al României, Ilie Bolojan, care în contextul negocierilor de pace a anunțat că Republica Moldova este prioritate absolută pentru București și că țara noastră nu poate fi lăsată pradă Moscovei.

Urmează câteva luni în care viitorul nostru va fi decis. Unele în care atacurile rusești asupra noastră vor fi, sunt deja, la cel mai înalt nivel din istorie. Trebuie însă să rezistăm și să rămânem de partea bună, corectă, a lumii. Pentru că alternativa ar însemna sărăcia, barbaria și sclavia aduse de lumea rusă.