STANISLAV CEBAN, tânăr din satul Carahasani: "Când plec cu prietenii undeva, la cineva acasă, nu pot intra cu motocicleta, de aceea m-am gândit să fac asta. Căruțul simplu deja în pot lua cu mine oriunde. Chiar dacă părinții nu-s am luat remorca cu mine. Pot pleca cu prietenii. Ale mele 20 de kilograme nu este o problemă. Ei mă apucă și mă pun în căruț."

Părinții lui Stanislav Ceban le-au povestit reporterilor de la Studio-L că mai complicat era când fiul lor mergea la școală.

Băiatul nu s-a dat bătut și a depus actele la o școală profesională. Acum, toți cei care au probleme cu telefoanele mobile sau calculatoarele vin la el, pentru că e un adevărat meșter.

STANISLAV CEBAN, tânăr din satul Carahasani: "Am terminat învățătura anul trecut. Am avut și practică. Trebuia să ne angajăm la o întreprindere. Atunci la moment chiar am întâlnit greutăți, nemaivorbind de angajare oficială. Acum îmi dau seama că este foarte greu de angajat. În primul rând nu sunt deloc condiții pentru persoanele cu dizabilități."

Stanislav are nevoie de multă comunicare, dar întâmpină dificultăți în stradă din cauza trotuarelor cu borduri înalte, a ușilor înguste, a pragurilor. E o problemă pentru el și lipsa grupurilor sanitare, și a ascensoarelor.

STANISLAV CEBAN, tânăr din satul Carahasani: "Nu se gândesc la noi absolut deloc. Începând de la bordura înaltă care trebuie să fie de doi centimetri - ea este de 15 centimetri. La trecerea de pietoni nu e nimic acces. Nicăieri! Trebuie să mergi pe partea carosabilă. Cum se gândesc ei la noi."

În anul 2010, Republica Moldova a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități.