În fiecare dimineață, doi frați din Ialoveni sunt nevoiți să aleagă: fie să meargă la școală, fie la muncă
Jurnalul Săptămînii 1 octombrie 2022, 20:45 | 76855

Și la acest sfârșit de săptămână vorbim despre provocările sistemului de educație. În ediția de astăzi a campaniei „Moldova, hai la școală!” vrem să înțelegem cum iese că în Republica Moldova există copii, care nu prea calcă pragul școlii, iar autoritățile strâng neputincios din umeri. Sunt copiii nimănui. Părăsiți de părinți, rude, prieteni, aceștia sunt crescuți în stradă, unde învață lecții de viață dure și se maturizează mult prea repede. Dar, copii răi nu există. Există nepăsare și ignoranță din partea adulților. În fiecare dimineață, doi frați din Ialoveni sunt nevoiți să aleagă: fie să meargă la școală, fie la muncă. Iar atunci când nu au ce mânca, alegerea devine evidentă. Acumulează sute de absențe, unul dintre ei, de 15 ani, nu poate citi și nici măcar nu știe cum să-și scrie numele, dar în schimb cei doi nu mor de foame. Cu siguranță, și-ar fi dorit o altfel de copilărie, dar la opt ani, atunci când au rămas singuri, nu au avut altă ieșire din situație, decât să se descurce cu propriile forțe. Cele mai recente date ale Ministerului Educației arată că anual sunt raportate în jur de 60 de cazuri de exploatare prin muncă a copiilor, dar cifrele reale ar fi cu totul altele, spun experții.

Într-o zi obișnuită de vineri, când alți copii erau la școală, doi frați dintr-o localitate din raionul Ialoveni munceau din greu. O să-i numim convențional - Ion și Mihai - pentru a-i proteja. Până a strânge poama, zilele trecute, cei doi au lucrat la ridicarea unei case. Sunt fericiți când oamenii îi mai cheamă la o muncă ocazională și mereu le acceptă pe toate.

ION, elev, 14 ani: "Am făcut o casă, la moș Sergiu. -Cât v-au plătit pentru asta? -Mie mi-au dat 5000 și ceva de lei. Îi strângem și luăm pâine. Mâncare.

Tatăl copiilor nici nu vrea să audă de ei. Mama lor a murit când aceștia aveau opt ani. De atunci, nimeni nu îi mai așteaptă acasă.

ION, elev, 14 ani: "-Nu avea cine să ne facă mâncare. Nu avea cine să ne spele o haină. -Cum vă descurcați atunci? -Singuri. Ne duceam la lucru, eram nevoiți. -De la ce vârstă ați lucrat? -De la vreo opt ani."

La opt ani, au început să muncească pe câmpuri. Mai întâi strângeau căpșuni, struguri. Când s-au făcut mai mari, au căutat să lucreze și la construcții, căci se plătea mai bine. Acum reușesc să facă până la 400 de lei pe zi. Vara aceasta, au adunat niște bani și au făcut un soi de reparație în casa, care le-a rămas de la părinți. Dar e greu să numești clădirea o casă. Când i-am pășit pragul, am remarcat deodată cât de frig e în interior. Adolescenții au niște lemne, dar le păstrează pentru zile friguroase. Stau într-o singură cameră, în care există doar un pat mic și o sobă. Masa le-a fost dăruită de profesori, ca să aibă unde să-și facă temele, când nu lucrează. Scaune însă nu au. Iar ”bucătărie” îi spun încăperii unde stă o plită de gaz, veche.

ION, elev, 14 ani: "Am pus tapet. Am făcut podeaua, soba și tavanul. Aici am vrut să facem o baie. -Dar acum, aveți unde vă spăla în casă? -Nu. -Cum vă spălați? -În lighean.

În casă lipsesc obiecte, care ar putea să ne spună că aici trăiesc copii.

Băieții sunt pragmatici. Cu banii câștigați au cumpărat capre, un cal, păsări și iepuri. „Când ne este foame, mai tăiem câte unul”, ne-au spus ei.

ION, elev, 14 ani: "La opt mă duc să schimb caprele. Dau mâncare puilor, iepurilor, hulubilor. Schimb și calul și gata, la lucru. Seara vin, mă culc, mă uit în telefon. Mâine dimineața tot așa. -Dar la școală? -La școală, doar când nu lucrăm."

MIHAI, elev, 15 ani: "Facem un ban în plus. Duc o căruță de gunoi, niște lemne."

Cu excepția acestui moment, Mihai nu a mai scos practic niciun cuvânt. L-am întrebat ce mai e nou la școală.. El ne-a adus să-i vedem noul ghiozdan, primit în dar de la o asociație de caritate. Toate rechizitele erau nou-nouțe, semn că nimeni încă nu le-a folosit în acest an.

MIHAI, elev, 15 ani: "-Știi să citești? -Așa și așa. -Ce scrie aici, de exemplu? Nu poți? Nu înțelegi? Dar să scrii cum te cheamă, poți? -Încă nu sunt deprins. -Nu poți să scrii numele tău? -Nu."

Cum poate un copil de 15 ani să nu știe să scrie și nici să citească? În căutarea răspunsului, am mers la școala unde învață frații. Profesorii ne-au spus că Mihai este un un elev cu cerințe educaționale speciale.

SVETLANA DARII, cadru didactic de sprijin: "Periodic, ei uită materia. Vin și din nou începem cu alfabetul, citirea pe silabe, citirea cuvintelor simple. Dacă ei ar veni sistematic, ar progresa. Dar ei regresează din nou."

Din când în când, adică de câteva ori pe săptămână, Ion mai trece pragul școlii, iar Mihai, nici atât.

Administrația școlii a scris nenumărate note informative și demersuri către autoritățile competente.

Toate, fără efect.

NINA MIHALACHE, directorul liceului: "El ne promite că vine mâine și că merge în clasă, dar nu vine. Vine profesorul și îi dă ceva de lucru. Măcar asta vrem să obținem."

NADEJDA MĂLAI, director adjunct pentru educație: "Noi am anunțat toate instituțiile responsabile, inclusiv asistența socială. Suntem de părere că elevii nu trebuie să locuiască singuri. Trebuie să fie o persoană responsabilă de viața și securitatea lor, în primul rând."

Întrucât nici unei rude nu pare să-i pese, primarul localității este cel care poartă toată responsabilitatea.

SERGIU CANDU, primarul localității: "Ei sunt în vizorul nostru de ani de zile, de când era mama lor vie. -Dar tot nimic nu se schimbă? - În familia biologică toți s-au dezis de ei. Au tată biologic, au bunici, moși, mătuși pe linia maternă, pe linia paternă. Toți s-au dezis de ei. Ultima dată, în luna mai, a fost stabilită custodia asupra copiilor. A durat 20 de zile, după care au depus cerere de stopare a custodiei."

Tot satul cunoaște problema minorilor, dar oamenii par să se fi obișnuit că cei doi copii trăiesc singuri și sunt nevoiți să muncească din greu pentru a supraviețui. Primarul spune că e nevoit să recurgă la decizii dificile.

SERGIU CANDU, primarul localității: "Este decizia Consiliului pentru Drepturile Copilului de a-i plasa într-o instituție rezidențială. Din păcate, nu găsim nicio instituție disponibilă care să-i primească, pentru că ei sunt frați, nu pot fi separați și e nevoie de două locuri."

Ion și Mihai au noroc de mătușa, care trăiește alături și la care merg să mănânce seara. De obicei, își caută un loc de muncă unde sunt hrăniți sau sunt ajutați de alți vecini. Produsele de igienă, plăpumile, hainele și alte lucruri necesare le-au fost donate de Asociația ”Help”, fondată de moldoveni stabiliți cu traiul în Franța. Dar aceste lucruri sunt insuficiente atât timp cât minorii sunt lăsați singuri cu problemele lor.

Noi am solicitat Ministerului Educației să comenteze situația. Răspunsul avenit după o săptămână, în scris. Instituția ne anunță că nu are informații cu privire la precedente confirmate în rândul copiilor cu abandon școlar. Potrivit Ministerului Educației, este interzisă încadrarea în muncă a persoanelor de până la 15 ani. Un minor, care a atins vârsta de 15 ani, poate fi angajat în prestarea anumitor servicii, însă doar cu acordul părinților. ”Legea interzice participarea elevilor la lucrările agricole în perioada procesului de învățământ”, precizează sursa citată. Ministerul Educației consideră că munca în timpul orelor de școală nu este în interesul copilului, deoarece periclitează dezvoltarea lui fizică, cognitivă, emoțională și socială, și prin urmare, afectează dreptul la educație.

COMENTARIUL MINISTERULUI EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII: "Problemele ce țin de asigurarea școlarizării și prevenirea abandonului copiilor reprezintă acțiuni prioritare ale Ministerului Educației și Cercetării. Autoritățile locale din domeniul învățământului și administrațiile instituțiilor de învățământ întreprind acțiunile corespunzătoare pe dimensiunea școlarizării tuturor copiilor de vârstă școlară obligatorie."

Ministerul Educației afirmă că responsabilitatea școlarizării obligatorii a copiilor de până la 16 ani revine părinților sau altor reprezentanți legali și autorităților administrației publice locale.

Cele mai recente date ale Ministerului Educației arată că în primul semestru al anului de studii trecut au fost raportate 25 de cazuri de exploatare prin muncă a copiilor, cele mai multe fiind înregistrate la Glodeni. Experta în educație, Natalia Grâu, a declarat anterior pentru postul nostru de televiziune că numărul real al cazurilor ar fi mult mai mare.

Opinia ta contează. Comentează!
Din aceeaşi categorie