Are jumătate de corp afectat de paralizie, dar nu a cedat niciodată
De 30 de ani, toate zilele sunt la fel pentru ea. Are jumătate de corp afectat de paralizie, dar nu a cedat niciodată. Până nu a mai putut să se ridice nici în baston, a muncit. Este drama unei femei de 69 de ani din satul Bălășești, raionul Sângerei. Se deplasează prin casă și curte în genunchi și mâini. Are grijă de gospodărie, mică, așa cum este. Se mulțumește cu puținul și nu stă cu mâna întinsă. Poate își făcea condiții mai bune de trai, dar destinul a fost dur și s-a resemnat.
Zâmbete și lacrimi. Durere și acceptare.
Stătea pe pragul casei și se ruga, pe fundalul ciripitului păsărilor, care s-au îngrămădit la mâncarea găinilor din curte.
Nu mai ține minte când a ieșit în drum, în mahala.
A muncit la tutun și la o fermă de vaci până i-au cedat picioarele.
Acum, puterile îi sunt la limită, dar nu se lasă bătută. În genunchi își spală hainele și le întinde la uscat.
Tot în genunchi își hrănește rațele și puii.
Cei șase copii ai săi au familiile și grijile lor.
Are treburi și prin casă. În locuință e modest, dar curat.
Face mâncare și îi place să tricoteze ciorapi, pentru ea și săteni.
Așa îi trece ziua. Femeia nu are o explicație clară de ce a ajuns în această stare, dar știe sigur că nu s-au întâmplat toate din senin. Din fragedă copilărie i-a murit mama. Când s-a măritat, s-a mutat în această casă din satul Bălășești, care mai apoi a ars și a trebuit să o rdice din nou. Și în familie au existat tensiuni.
A trecut și peste asta. Are 20 de nepoți și 10 strănepoți. Copiii o mai ajută cum pot. Mezinul, care are deficiențe de auz, din cauza unei meningite de care a suferit în copilărie, o bucură. Ca și ea, este dornic de muncă. A pus usturoi în grădina ei, ca să facă un ban, și NU este șomer.
