Opera lui Eminescu a influențat generații întregi și este de neprețuit, spun intelectualii din Chișinău.

TUDOR ȚĂRNĂ, fost director al Centrului de cultură și artă ”Ginta Latină”: "Eminescu va fi actual și după 1320 de ani. El e însuși actualitatea sufletului nostru. O amintire, care nu se aparține, dar ne-o asumăm. Acești 132 de ani este o nimica toată pentru infinitul cosmic. Viața lui Eminescu este veșnică."

ELENA DABIJA, director al Centrului Academic Internațional Eminescu: "Noi suntem aici pentru a-l cunoaște, pentru a-l descoperi pe Eminescu și de a-l promova tuturor celor, care își fac studiile chiar și de la grădiniță. Deci, dragostea de lectură, la general, și pentru Eminescu, se începe din copilărie cu ”Somnoroase păsărele”, cu ”Codrule, codruțule”."

IANUȘ ȚURCANU, poet și textier: "Eminescu, astăzi, nu mai este această înșiruire din opt litere a alfabetului latin românesc, este o stare a neamului nostru, o matrice a noastră și când zicem ”Eminescu”, deja de acum, putem să nu avem nimic, dar îl avem de el."

BCa de fiecare dată, la bustul lui Eminescu se recută versurile marelui poet.

SINCRON: CHIRIL CIORICI, elev: "Din creațiile lui, preferata mea cred că este Luceafărul chiar. - Ai putea să ne reciți un vers? - Nu, nu, nu, eu altceva voi recita. Știu, cândva la miez de noapte ori la răsărit de soare. Stinge-mi-se ochii mie, tot deasupra cărții sale. Am să ajung atuncea poate, la mijlocul ei aproape Ci să nu închideți cartea ca pe recile-mi pleoape."

Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în casa de sănătate a doctorului Şuţu din București. Poetul a fost înmormântat în cimitirul Bellu. Cauza care a dus la deces a rămas timp de mai bine de un secol un mister, în jurul căreia s-au dezvoltat multe teorii și polemici.

IULIAN FILIP, scriitor, poet, dramaturg: "Lumea merge, uneori pe aspectul mai spectaculos al dramei, pentru că Eminescu a fost tratat, ceea ce cu certitudinea s-a constatat că el a fost tratat greșit, cu mercur, cu alte căi de tratament. Nedumerirea unei autorități berlineze, după ce a fost declarat că Eminescu era nebun, a spus că e imposibil ca un nebun să se recupereze totalmente. Adică, Eminescu după ce a fost tratat a fost același ca până atunci."

Eminescu se mută la Bucureşti în 1877. Până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul „Timpul”. În acea perioadă i se degradează sănătatea. În 1833 scrie și marile lui poeme, „Scrisorile” și „Luceafărul”. În iunie 1883, poetul nepereche se îmbolnăveşte grav și a fost internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lângă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii”, cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu, fiind singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu.