Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Vizita președintelui francez Emmanuel Macron la Chișinău a trezit comentarii și interpretări diferite. Unii au prezentat-o drept istorică. Invocând drept argumente că niciun lider de la Elysee nu a mai fost la Chișinău în acest mileniu, dar și că momentul ales, unul în care președinția UE aparține Franței, ar fi unul prielnic nouă. Alții, în schimb, și-au amintit de desele discuții pe care Macron le poartă cu Putin, în contextul invaziei din Ucraina, dar și a proiectului său privind comunitatea politică europeană, interpretat de anumite voci drept o alternativă la aspitațiile europene din această zonă a continentului.
Dincolo de toate interpretările, vizita lui Macron la Chișinău este importantă. Mai ales că ultima de acest fel a unui președinte francez a avut loc în 1998, când aici a ajuns Jacques Chirac. Mai importantă mi se pare perioada, cu 10 zile înainte de un summit al UE în cadrul căruia trebuie să ni se răspundă nouă, la fel ca și Ucrainei și Georgiei, dacă ni se oferă statutul de țări candidate la UE. Iar summitul se va desfășura sub egida preșidenției franceze a Uniunii.
Această vizită, urmată de declarațiile făcute de Macron după întrevederile pe care le-a avut cu politicienii moldoveni, mă fac să fiu optimist că țara noastră va deveni oficial candidat la aderarea la UE săptămâna viitoare. Chiar și cu unele condiționalități. Va fi o confirmare certă a aspirațiilor noastre europene, dar și un pas important spre dezideratul intrării în clubul țărilor lumii civilizate, prospere, libere și democratice și de ruperea totală de barbaria și dictatura rusească.
Pentru a ajunge acolo unde ne dorim și unde ne este locul, trebuie însă să fim foarte fermi și hotărâți, fără a accepta jumătăți de măsură sau staționarea prin anticamere. Iar în acest sens ne-ar ajuta și ar fi corect să ne consolidăm eforturile și mesajele cu Kievul. Acolo unde fermitatea în declarații, impulsionată și de războiul pe care îl poartă tocmai pentru valorile europene, este mult mai vizibilă decât la Chișinău.
Astăzi Macron a mers și la Kiev. Într-o vizită cu adevărat istorică, alături de ceilalți doi cei mai importanți lideri ai uniunii europene, premierul italian Mario Draghi și cancelarul german Olaf Scholz. La Kiev, în același timp, a ajuns și președintele României, Klaus Iohannis.
Faptul că lideri precum Macron și Scholz, care nu au fost cei mai lăudați la Kiev pentru felul în care au acționat pe durata războiului, merg acum în Ucraina, este clar un semnal de susținere fermă în fața invaziei și un mesaj că și Ucraina va primi statutul de candidat la aderare.
Iar ce ține de comunitatea politică europeană, inițiativa lui Macron, atât de discutată în ultima perioadă, aceasta pare să fie un proiect paralel și nu complementar Uniunii Europene. O platformă care să cuprindă și țări bogate non-UE, precum Marea Britanie sau Norvegia, dar și țări cu aspirații de aderare, ca cele din Balcanii de Vest sau Republica Moldova și Ucraina.
Războiul din Ucraina, invazia criminală a lui Putin, au schimbat total perspectivele în această zonă a Europei și în întreaga lume. Ne este greu și nouă, afectați de criza economică provocată de război. Le este mult mai greu ucrainenilor, cu oameni morți în fiecare zi, cu orașe rase de pe fața pământului și cu infrastructura distrusă.
Dar prin solidaritate, consolidare, unitate, în jurul binelui, vom triumfa. Și vom ajunge acolo unde este locul. Și noi și Ucraina. Evenimentele de ieri și de astăzi sunt încă o confirmare certă a acestui lucru.
Nu ne rămâne decât să mergem hotărâți pe această cale și să nu ne abatem de la ea din cauza provocărilor diversioniștilor și oligarhilor fugari, a celor care nu-și doresc aici democrație, libertate, stat de drept și prosperitate.
Viitorul sună bine. Și el depinde doar de noi!