Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Miercuri, doi cetățeni spășiți, cu vocile aproape sugrumate, au anunțat candidatul Partidului Socialiștilor la funcția de primar al capitalei. Evenimentul a arătat chiar mai sec și trist decât conferința de presă de după alegerile parlamentare din 2021, când socialiștii, după ce pierduseră Președinția, au suferit un eșec lamentabil și în cadrul alegerilor parlamentare.
La felul în care s-a desfășurat evenimentul, cu siguranță nu ar fi trezit niciun interes. Pentru că, la cum arătau cei doi indivizi care au făcut anunțul, era evident că și ei o fac în silă și doar ca pe o formalitate, niciunul nedorindu-și prea mult să se afle acolo. Este vorba despre conferința de presă, lipsită de prea mult interese din partea jurnaliștilor, în care Igor Dodon a anunțat că PSRM îl înaintează drept candidat la funcția de primar al capitalei pe… un oarecare Adrian Albu.
Cine-I Adrian Albu, vă întrebați? În condițiile în care până acum socialiștii au înaintat candidați de calibru în astfel de alegeri, precum Zinaida Greceanîi sau Ion Ceban în două rânduri. Nici nu contează. E un anonim care va face doar figurație în campanie. Pentru că mizele aici sunt cu totul altele.
Dacă vă mai amintiți, acum vreo lună și jumătate, Igor Dodon se arăta hotărât să candideze el la funcția de primar. Și nu se ferea nicăieri să afirme acest lucru public. Vlad Batrîncea, celălalt nume greu din partid, afirma și el, tot atunci, că socialiștii au doar doi oameni din care să aleagă candidatul la funcția de primar al Chișinăului: el și Igor Dodon.
Și într-adevăr, ce spuneau cei doi atunci era perfect logic. Pentru că, într-un asemenea scrutin, un partid de opoziție aruncă în luptă ce are mai bun, mai ales în acest context, în care PSRM-ul a fost abandonat de cel pe care-l făcuse primar, Ion Ceban. Și Ceban, care-n condițiile actuale rămâne favorit cert la victorie, ar fi avut probleme serioase dacă pe post de contracandidat i-ar fi fost Igor Dodon. Pentru că Dodon ar fi acaparat practic tot electoratul vorbitor de limbă rusă, în continuare captiv al propagandei Kremlinului, precum și o bună parte din alegătorii așa-ziși stataliști, în continuare și ele victime ale acelei retorici rusești. Ori acest electorat, în Chișinău, reprezintă cam 35% din alegători.
Așadar, într-o luptă cu Igor Dodon, Ceban ar fi avut probleme serioase să acceadă în turul II. Sau cel puțin ar fi ieșit extrem de șifonat dintr-un duel electoral măcar și cu Vlad Batrîncea, un tip totuși bine văzut și el în rândurile acestui electorat. Așa însă, Ceban va fi lăsat să defileze pe acest segment. Pentru mine, este absolut evident că avântul electoral al lui Dodon a fost blocat de către ruși. Care nu-și pot permite ca astăzi, din cauza unui război Ceban-Dodon, să piardă definitiv și Primăria capitalei. Rușii au plusat într-atât, încât nici măcar lui Batrîncea nu i-au permis sa candideze, practic sacrificând socialiștii în acest scrutin. În condițiile în care nici cealaltă grupare susținută de Rusia, în frunte cu fugarul Șor, nu își manifestă intenția de a înainta un candidat, lucrurile devin și mai evidente, iar toată miza rămâne pe Ceban.
Este o mobilizare de forțe pe care, în general rușii și oligarhii fugari o pregătesc pentru tot setul de alegeri din următorii ani. Am văzut deja că Plahotniuc își trimite oamenii de încredere în partid la Chicu, lucru despre care se discută deja de ceva timp, dar care a fost și demonstrat de jurnaliștii de la Nordnews recent.
În același timp, toate forțele proruse par să se adune în jurul Irinei Vlah pentru prezidențialele de anul viitor. Dodon urmând a fi umilit și aici de ruși și pus să servească intereselor celor care l-au creat. Sunt semnale clare că rușii nu renunță sub niciun chip la Republica Moldova. Și că, de voie de nevoie, toți agenții lor de aici, indiferent de disputele dintre ei, vor trebui să se alinieze într-un front comun al Moscovei în viitoarele scrutine.
Și încă un exemplu grăitor că în Moldova avem partide în care nu se decide absolut nimic. Și care, chiar cu riscul dispariției de pe scena politică, se supun orbește indicațiilor de la Kremlin.