Astfel, vom primi mai multă asistență europeană pentru a ne întări reziliența în fața amenințărilor venite din est, pentru modernizarea armatei naționale, dar și, foarte important, pentru consolidarea instituțiilor care trebuie să se ocupe de securitatea și apărarea statului. De altfel, deja Uniunea Europeană ne-a oferit asistență în acest sens pe mai multe planuri în ultimii 2 ani. Iar faptul că astăzi armata națională este mult mai bine dotată și și-a dublat practic bugetul se datorează în mare parte susținerii europene.

Pentru că, până în 2022, bugetul acordat apărării în țara noastră era unul ridicol de mic, de aproximativ 0,3% din PIB. Asta în condițiile în care media pe continentul european era de 1,5%, iar acum se apropie de 2%.

Practic Republica Moldova are de departe cel mai mic buget alocat apărării în Europa nu doar raportându-ne la PIB, ci și vorbind în termeni strict financiari. Anul acesta, bugetul alocat apărării în Moldova, chiar dacă a crescut de peste 2 ore față de cel de până la război, abia de se ridică la 100 de milioane de euro. În timp ce, spre exemplu în țările baltice, state cu suprafețe și populații comparabile cu noi, avem următoarele cifre: 1 miliard de euro în Letonia, 1,1 miliarde în Estonia și 1,8 miliarde de euro în Lituania.

Țări care, spre deosebire de Republica Moldova, au și marele avantaj că sunt deja state membre ale Uniunii Europene și NATO. Dar care conștientizează că bunăstarea, prosperitatea, democrația și libertatea trebuiesc apărate, mai ales în asemenea perioade dificile. Și că trebuie și ele să contribuie cu ce tot pot la securitatea europeană, chiar dacă sunt țări mici.

Desigur, semnarea acordului de securitatea și apărare cu UE a trezit, din nou, isterie la Moscova și în rândurile slugilor lor de aici. Care au spus că, odată cu adoptarea acestui parteneriat, vezi Doamne, provocăm Rusia, pentru că ne-am militariza. Desigur, ei își doresc ca armata noastră să rămână la nivelul celor 3 decenii de după independență, o structură subdezvoltată, nefinanțată, lipsită de profesionalism, armament și tehnologie, care să nu poată să opună absolut nicio rezistență în fața unor tentative de genul celora la care asistăm în Ucraina.

Pentru că faptul că Moldova și-a neglijat cu desăvărșire apărarea timp de 3 decenii a făcut parte din aceeași strategie de a ne ține sub controlul și dependența rusească, care mai conținea controlul asupra politicienilor din țară și asupra economiei naționale.

Un alt narativ propagandistic la care încearcă să recurgă instrumentele Moscovei, e că modenizarea armatei naționale ar contraveni și statului de neutralitate. O altă gogoașă care nu are nicio legătură cu realitatea. Pentru că, vă reamintesc, țări neutre ca Finlanda și Suedia aveau bugete militare de 5, respectiv 10 miliarde de dolari până la aderarea la NATO. Adică de aproape 2% din PIB în cazul fiecărei țări. În timp ce Austria și Elveția, ultimele țări neutre de pe continentul european, au astăzi bugetele militare de 5, respectiv 6 miliarde de euro. Și asta în condițiile în care sunt înconjurate doar de state prietene, membre NATO, și nu se pune problema unor amenințări militare din partea vecinilor.

Dar cel mai important mesaj pe care îl transmitea Uniunea Europeană prin semnarea acestui acord cu Republica Moldova e că țara noastră nu va fi abandonată nici într-un caz în fața poftelor expansioniste rusești. Bruxelles-ul a transmis un semnal politic puternic, că pentru Europa, Moldova este importantă și că vom fi apărați în fața oricărui tip de amenințări. Nouă nu ne rămâne decât să fim consecvenți și să mergem mai departe pe calea corectă. Să ajungem până la urmă acolo unde sunt astăzi statele baltice – o țară sigură, prosperă și liberă.