Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Am urmărit cu multă atenție și interes desfășurarea summitului NATO de la Vilnius, cel mai important al Alianței din ultimii 20 de ani, mai ales pentru noi, cei dintr-o regiune în care astăzi nu ar mai fi existat state libere și independente dacă rezistența admirabilă ucraineană nu ar fi fost susținută de statele occidentale, toate membre ale Alianței.
Reuniunea a fost dedicată în proporție covârșitoare Ucrainei. Am fost însă și noi prezenți acolo, ca țara probabil cea mai mult afectată de invazie, după Ucraina. Și impresia în această privință e că ucrainenii au obținut mult, dar mai puțin decât și-au propus de la acest summit, în timp ce noi venim acasă cu mult mai puțin decât ni se putea oferi.
Ucraina a solicitat un calendar de aderare la NATO, i s-a promis în schimb, prin vocile liderilor principalelor țări membri, ca va adera la Alianță după ce războiul se va închia. Și din acest drum spre aderare a fost eliminat planul de acțiuni, care îngreuna mult parcursul Kievului.
De asemenea, țări ca Germania, Franța, Spania sau Norvegia au anunțat că vor trimite noi sisteme de apărare antiaeriană și artilerie. Dar, mult mai important, Ucraina va primi mult-așteptatele avioane de luptă F-16. În acest sens, marți, la Vilinius, constituindu-se un grup din 11 țări membre care au semnat un meorandum prin care se angajează să antreneze piloții ucraineni pe astfel de aeronave.
De asemenea, țările G7, cele mai puternice economii ale lumii libere, Statele Unite, Canada, Japonia, Germania, Italia, Marea Britanie și Franța s-au angajat să ofere garanții de securitate Ucrainei.
Pe când, Moldova s-a ales cu o declarație prin care NATO cere retragerea armatei ruse din Trasnistria și susținerea parcursului nostru europen. Bine măcar că avem Ucraina alături, care știe ce vrea și care prin ce obține ne asigură mai multă securitate și nouă.
Summit-ul a fost și cel în care Suedia a primit, în sfârșit, undă verde și de la Turcia pentru a adera la NATO. Cea mai puternică țară scandinavă din punct de vedere economic și militar urmând să devină al 32-lea stat membru și închidă cercul aliaților de la Marea Baltică.
De altfel, Erdogan, liderul de la Ankara, i-a aplicat lui Putin 3 lovituri de-a dreptul năucitoare în ultima săptămână. Întâi l-a primit pe Zelenski la Ankara, acolo unde a declarat că Ucraina merită să fie membră NATO.
Apoi, la revenirea la Kiev, liderul ucrainean a fost însoțit și de comandanții ucraineni de la Azovstal, cei care au rezistat eroic apărând Mariupolul luni la rândul, până au fost capturați de ruși. Erdogan le-a permis celor 5 să se întoarcă în Ucraina după ce aceștia fuseseră trimiși la Ankara pentru reabilitare, în urma unor acorduri între Rusia și Kiev, cu condția însă că turcii nu le vor permite să meargă în țara lor până la încheierea războiului. Ca totul să culmineze cu decizia lui Erdogan de a da undă verde aderării Suediei.
Exemple care denotă încă o dată că Putin este umilit, sfidat și abandonat chiar și de către cei în care își punea ultimele speranțe.
La Vilnius, NATO a semnat noi acorduri și cu Japonia și Coreea de Sud, cele mai dezvoltate state asiatice, întărindu-și parteneriatele la nivel global și ajungând în toate statele care reprezintă adevărate forțe economice și industriale și care îmbrățișează valorile democratice.
Summit-ul din capitala Lituaniei a fost unul în care am asistat la o consolidare fără precedent a statelor libere și civilizate nu doar din Europa și America de Nord, ci și a celor din restul lumii. Consolidare atât de necesară în fața barbariei ruse și disctaturii chineze.
Este bine că am fost și noi acolo. Din păcate, deocamdată doar în calitate de oaspeți care încă nu au suficientă viziune, curaj și hotărâre pentru a face pasul următor, de a se alătura a acestei alianței globale a păcii, securității, libertății și prosperității.