Pe 2 august, prețul la bursa europeană TTF a ajuns la aproape 40 EUR/MWh sau 457 dolari mia de metri cubi
Tensiunile din Orientul Mijlociu provoacă perturbări pe piața gazelor naturale. La sfârșitul lunii iulie, prețurile pentru gaze au început să crească din nou, după o stabilizare relativă în luna precedentă. Pe 2 august, prețul la bursa europeană TTF a ajuns la aproape 40 de euro pentru un megawatt-oră sau 457 de dolari pentru o mie de metri cubi, fiind cel mai înalt nivel din ultimele opt luni.
Potrivit experților în domeniul energetic, cotațiile TTF au ajuns la 40,3 euro pentru un megawatt-oră pe 8 august, cu 5 euro mai mult decât prețul de pe aceeași dată a anului trecut. Pe 13 august, prețul a scăzut ușor, până la 39 de euro pentru un megawatt-oră. În același timp, cotațiile futures la bursa TTF pentru iarna care vine au rămas relativ stabile la nivelul de 42 de euro. Asta sugerează că, în pofida turbulențelor curente, așteptările pieței sunt că prețul se va stabiliza până în iarnă.
EUGEN MURAVSCHI, expert junior în energetică, Comunitatea Watchdog: "Escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu, între Israel, Iran și organizațiile teroriste precum Hesbolah și Hamas este sinhurul lucru care a dus la scumpirea considerabilă a gazului. Totodată, incursiunea ucraineană în regiunea Kursk din Rusia a pus sub semnul întrebării continuitatea tranzitului de gaz prin stația din acea regiune."
Sunt sub semnul întrebării livrările de gaz rusesc prin Ucraina. Pe 6 august, forțele ucrainene au intrat în regiunea Kursk și au luat sub control stația de tranzit a gazului din Sudja. Pe acolo trec zilnic peste 40 de milioane de metri cubi de gaze, dintre care 35 de milioane de metri cubi ajung în puținele țări europene care mai importă gaz rusesc, precum Austria şi Slovacia. Restul gazului vine în regiunea transnistreană a Republicii Moldova.
EUGEN MURAVSCHI, expert junior în energetică, Comunitatea Watchdog: "Care sunt riscurile pentru Moldova dacă gazul rusesc nu va mai trece prin Sudja? Asta ar putea însemna sistarea alimentării cu gaz a regiunii transnistrene. Singura alternativă ar fi ca Gazpromul să trimită niște volume de gaz prin conducta TurkStrem din Marea Neagră și Coridorul Transbalcanic. Pentru malul drept al Nistrului principala consecință e că Centrala de la Cuciurgan nu va mai produce energie electrică și va trebui să o cumpărăm de pe piața românească, la un preț mai scump probabil."
În stânga Nistrului, situația ar fi mult mai gravă. Regimul separatist de la Tiraspol depinde de „gazul gratuit” din Rusia nu doar din punct de vedere energetic, dar și economic. Bugetul regiunii transnistrene se bazează aproape exclusiv pe livrările de gaze rusești care nu sunt achitate. Dacă regiunea secesiionistă nu va mai primi gaz rusesc nici prin Ucraina, nici prin coridorul transbalcanic, atunci va fi nevoită să ceară ajutorul autorităților constituționale de la Chișinău.
Pentru Gazprom, probleme nu se opresc la riscurile de ordin militar pentru infrastructură, adaugă experții. Financiar, pierderile nete ale companiei au ajuns la 5,5 miliarde de dolari americani în primele șase luni ale anului curent – de două ori mai rău decât anul trecut, când Gazpromul a suferit pierderi nete de 2,9 miliarde de dolari în perioada ianuarie-iunie.