Până-n anul 2019, când Plahotniuc era cel care controla statul, să te aștepți la justiție corectă era, în cel mai bun caz, o naivitate. Atunci justiția se făcea în birourile lui Plahotniuc și ale celor care-l slujeau. Cele mai mari jafuri erau ignorate sau investigate de formă, iar criminalii și infractorii conduceau statul.

După 2019, când oligarhul a fost îndepărtat, toată lumea s-a așteptat la o schimbare. Care a întârziat să apară, mai ales că, în scurt timp, la guvernare a venit Dodon, susținut de unele grupări rămase de pe vremea lui Plahotniuc și altele revanșarde. Așteptările au revenit după 2021, când la guvernare a venit PAS, partid ce a avut drept principală temă de campanie lupta împotriva corupției. De atunci, anumite lucruri au încept să se miște. Cu un tempo însă mult, mult sub așteptări. Pentru că, în mod paradoxal, împotriva corupților ar fi trebuit să lupte aceiași procurori, ofițeri sau judecători care i-au protejat pe infractori anterior.

Chiar dacă s-au schimbat unele lucruri la vârful instituțiilor, fiind aduși oameni noi, corpul lor a rămas în mare parte același. Unele dintre figurile odioase din CNA, Procuraturi sau judecătorii au plecat. Dar au rămas doar cu demisiile. Pentru că sunt foarte bine în continuare și nu poartă nicio responsabilitate pentru ce au comis în trecut. Unii chiar au devenit avocați și acum o fac pe apărătorii drepturilor omului.

Așadar, ajungem într-un punct mort. Pe de o parte, niciunul dintre cei care, deși trebuiau să asigure protejarea statului de către infractori au ales să facă cârdășie cu ei, nu este pedepsit. Pe de altă parte, iar aici e chiar mai grav, mulți dintre ei se află în continuare în funcții și ar trebui la un moment dat să se investigheze chiar pe ei. Situație ce devine de-a dreptul absurdă. Mai ales în condițiile în care Plahotniuc și celelalte găști de infractori care s-au perindat prin țară de-a lungul ultimelor două decenii cel puțin, dispun cu siguranță de suficiente materiale compromițătoare cu care să-I șantajeze pe cei de către care ar trebui să fie investigați.

Și cercul vicio se închide cam aici. Chiar dacă în instituții sunt și oameni de treabă, munca lor va fi mereu sabotată de restul. Și am avut în ultimii doi ani exemple cu duiumul la acest capitol. Iar înregistrările care au apărut în spațiul public în ultimele zile, cu o alocuțiune a șefei Procuraturii Anticorupție în fața ofițerilor CAN, denotă încă o dată putreziciunea din aceste instituții.

Recent, Președinția a venit cu o inițiativă de a fi instituită o judecătorie nouă, o instanță anticorupție. Care va fi formată din judecători ce ar trebui să se ocupe doar de cazurile de corupție mare. O nouă încercare de a mișca lucrurile în acest domeniu. Inițiativa pare una bună. Cred însă că autorii ei ar trebui să ia în calcul tot mai temeinic ca cel puțin o parte din magistrații care vor forma noua instanță să vină din România. Mai mult decât atât, poate este în sfârșit momentul ca și în cadrul Procuraturii Anticorupție să avem măcar câțiva procurori care vin din afară și care nu sunt obișnuiți cu practicile moldovenești.

Au tot existat voci de-a lungul timpului care au insistat pe o misiune internațională în justiție. Câțiva procurori și judecători, asupra integrității cărora chiar să nu existe dubii, care să se ocupe cel puțin de corupția mare. Contraargumentele guvernării au fost că, prin vetting, evaluări, se poate depăși problema și cu ce avem pe intern. Iată însă că evaluările decurg extrem de încet, iar cei pe care-i avem pe intern în continuare nu pot să se ridice la nivelul așteptărilor.