Post Scriptum cu Alex Cozer: Donald Tusk, în vizită la Chișinău

Ieri, la Chișinău, a sosit unul dintre cei mai de calibru politicieni pe care i-a dat Estul Europei în ultimii cel puțin 30 de ani. Mă refer la premierul polonez Donald Tusk. Tusk a condus Guvernul Poloniei între 2007 și 2014, apoi a mers la șefia Consiliului European, unde a stat alți 5 ani. Revenind în fruntea Guvernului polonez la sfârșitul anului trecut.

Poate vă întrebați de ce am decis să trec în revistă biografia recentă a lui Tusk. Nu am făcut-o deloc întâmplător. Am făcut-o pentru că nu există un politician mai potrivit în lumea asta decât Tusk, care să vorbească despre beneficiile integrării europene. Pentru că Tusk s-a identificat practic cu succesele spectaculoase ale Poloniei din ultimii 20 de ani, de când a devenit membră a UE.

Polonia pornea, în 2004, cu un Produs Intern Brut de aproximativ 200 de miliarde de dolari. Astăzi, PIB-ul Poloniei este de peste 800 de miliarde de dolari, o creștere 4 ori. A doua cea mai mare evoluție, după România, din toată Europa.

În prezent, salariul mediu brut în Polonia este de 1900 de euro, în condițiile în care, în 2004, se pornea de la 500 de euro. Astăzi Polonia are un salariu mediu de aproape 3 ori mai mare decât cel din Rusia. În condițiile în care, acum 20 de ani, salariile în cele 2 țări erau practic egale.

De altfel, toate țările din flancul estic al Uniunii Europene au în prezent salarii mai mari sau mult mai mari decât Rusia, chiar dacă acum 20 de ani lucrurile stăteau altfel.

În Lituania, spre exemplu, în prezent salariul mediu este de 2100 de euro, adică de 3 ori mai mare decât în Rusia. În condițiile în care, cu un an înainte de aderarea la UE, salariul mediu în Lituania era de 300 de euro, chiar mai mic decât în Rusia în același an. Iar România, care în prezent are un salariu mediu brut ce se apropie de 1600 de euro, adică dublu față de Rusia, plătea un angajat, în 2003, în medie cu mai puțin de 300 de euro.

Iar asta în condițiile în care Polonia, Lituania sau România există un echilibru mult mai mare între retribuțiile cetățenilor. Adică diferențele salariale între București și Iași sunt mult mai mici decât cele dintre Moscova și Vladivostok, spre exemplu. La fel, la nivel european existând dezechilibre mult mai mici între oamenii foarte bogați și cei săraci. Iar pătura cetățenilor cu venituri medii este majoritară.

Dau aceste exemple pentru că, amețiți de minciună și dezinformare, unii moldoveni încă mai continuă să creadă că Rusia ar fi vreun paradis economic. Pe când, în realitate, chiar și în Bulgaria, cea mai săracă țară membră UE, se trăiește mult mai bine decât în Rusia.

Revenind însă la Donald Tusk, acest bun prieten al Republicii Moldova, și la țara sa. Polonia a devenit în prezent a 7-a putere economică a Europei. Confruntată și ea cu un puternic val de migrație în anii ’90 și 2000, în ultimii ani, mulți polonezi încep acum să se întoarcă în țară, iar asta deoarece condițiile de viață de acasă sunt tot mai apropiate de cele din țările vest-europene. Chiar dacă mai este încă de recuperat.

Așadar, vă-ntreb acum, cine este mai credibil pentru voi. Un Donald Tusk cel care a condus destinele Poloniei spre prosperitate aproape jumătate din perioada de apartenență a acestei țări la Uniunea Europeană, mai fiind și 5 ani la conducerea UE, din postura de șef al Consiliului European, sau un criminal recunoscut la nivel internațional precum Putin? Este mai credibil Tusk, un polonez care ne respectă într-atât de mult încât vorbește românește de la tribuna Parlamentului sau un Șor, care în toată viața sa nu a catadicist măcar să învețe limba țării în care a trăit toată viața și a parvenit?

Întrebarea nu este neapărat pentru voi, cei care mă urmăriți mereu. E pentru cei la care încă nu a ajuns adevărul. De asta vă îndemn să-l propagați. Să distribuiți acest material la cât mai multă lume. Împreună să depunem eforturi pentru a ajunge acolo unde ne este locul și unde merităm. La fel ca și Polonia!

Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde

16 ianuarie 2025, 21:04

Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Situație critică în Stânga Nistrului

14 ianuarie 2025, 20:49

Pe lângă faptul că majoritatea cetățenilor din stânga Nistrului au ajuns să...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Interferențele fără precedent ale Rusiei și oligarhilor în procesul electoral

19 decembrie 2024, 21:16

Iată că se fac exact 2 luni de la referendumul constituțional privind aderarea...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Funcționari de la primărie, reținuți

17 decembrie 2024, 20:27

Doi funcționari ai Primăriei Chișinău și mai mulți reprezentanți ai unor companii...

Post Scriptum cu Alex Cozer: S-au găsit „vinovații”

5 decembrie 2024, 21:37

S-au găsit vinovații. Ei sunt Parlicov și Tofilat. Jos cu ei! Premierul Dorin...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Când nu există, crizele sunt inventate

28 noiembrie 2024, 20:38

Atunci când nu există crize, ele trebuiesc inventate. Pe scurt, cam așa putem...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Nichiforciuc, invitat la consultări

19 noiembrie 2024, 23:54

Au trecut alegerile. Guvernanții ne-au spus că au auzit durerile poporului și...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Dodon, prins din nou cu minciuna

14 noiembrie 2024, 21:56

Imediat după scrutinul din 3 noiembrie, mai mulți indivizi nemulțumiți de rezultat,...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Eterna reformă a justiției

12 noiembrie 2024, 20:47

În țara noastră de necesitatea reformelor în justiție se vorbește deja de decenii....

Opinia ta contează. Comentează!