Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Am participat la proteste de stradă încă din adolescență. Primele manifestații la care am luat parte aveau loc la începutul anilor 2000. Atunci am ieșit în stradă, alături de tatăl meu, pentru a ne apăra limba și istoria, iar apoi împotriva federalizării. După anul 2005, practic nu a existat un protest în Chișinău la care să nu particip. Totul culminând cu manifestațiile care au fost transformate în violențe, în aprilie 2009.
Începând cu anul 2015, m-am numărat printre organizatorii celor mai mari proteste de după independență. Doar în acel an au avut loc câteva manifestați cu participarea a zeci de mii de oameni, iar la 6 septembrie în PMAN, numărul protestatarilor a fost impresionant, estimându-se la peste 100 de mii.
Erau manifestații adevărate, cu participarea deopotrivă a adolescenților, tinerilor și pensionarilor. A fermierilor, profesorilor și oamenilor de afaceri. Toți oameni bine informați, patrioți, demni, care știau de ce și pentru ce ies în stradă. Erau proteste la care îți făcea plăcere să participi, pentru că acolo se adunau unii dintre cei mai buni oameni ai acestei țări. Și toate aceste manifestații și-au atins într-un anumit fel obiectivele, mai devreme sau mai târziu. Limba și istoria au rămas române, cele corecte. Federalizarea a fost împiedicată, comuniștii au fost îndepărtați de la guvernare, iar mai târziu și Plahotniuc și gașca sa mafiotă.
De aproape 2 săptămâni, în fața Președinției și Parlamentului avem parte tot de proteste. Dar ele sunt foarte diferite față de cele la care am participat eu. Pancartele sunt toate după același model, în mare parte în limba rusă, iar cei care le poartă nu prea înțeleg mesajele de pe ele.
La manifestații se vine cu autobuze și alte tipuri de transport, plătite de organizatorii de la Șor. Există pe rețelele de socializare o serie de mărturii ale oamenilor care au ajuns acolo și spună că au fost plătiți pentru asta.
Solicitările sunt și ele confuze, cerându-i-se Maiei Sandu să meargă la Moscova, sau să dea gaz mai ieftin când peste tot în lume este de zeci de ori mai scump decât acum un an și jumătate.
Iar oamenii care sunt surprinși acolo, mulți dintre ei amețiți de licori bahice, recurg de multe ori la un limbaj suburban și jignitor.
Moldova este cea mai săracă țară din Europa și se trăiește foarte greu aici, mai ales după pandemie și izbucnirea războiului. Actuala guvernare face și ea greșeli care agravează și mai mult situația.
Însă cei care organizează acest spectacol al absurdului acum, în fața Parlamentului și Președinției, sunt cei care au adus țara în halul în care se află. Iar printre ei este și Ilan Șor, încă aflat într-o vilă de 13 milioane de dolari pe litoralul israelian al Mării Roșii. Cel care a participat din plin la pauperizarea populației, aflat într-un moment în care în sfârșit justiția face încercări timide de a-l trage la răspundere, organizează proteste din televizor, de la o distanță de mii de km, din mijlocul luxului adunat pe seama tocmai sărăcirii oamenilor care îl aclamă pentru 200 de lei și o farfurie cu hrișcă și tușoncă.
Și la toate se mai adaugă și relațiile tot mai strânse cu Moscova. Fiind deja și oficială informația că Șor, după ce și-a trimis în Rusia o delegație, a preluat în gestiunea sa posturi tv propagandistice rusești, printre care și Primul în Moldova. // Cunoscute sunt și relațiile foarte apropiate dintre famiile lui Șor și Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin. Atât de apropiate încât soția lui Peskov postează pe rețelele sociale poze cu copilul lui Șor.
Iar principalele voci propagandistice rusești nu se mai feres deloc să-l prezinte pe Șor drept „politician prorus”. Astfel, evenimentele la care asistăm astăzi în centrul capitalei cu greu pot fi catalogate drept proteste. Sunt mai degrabă un mixt între încercările disperate de a scăpa de justiție de către hoții de miliarde și cele de destabilizare a țării de către Moscova.