Din cauza bombardamentelor de astăzi, 40% din Kiev a rămas totalmente fără energie electrică. Iar restul, de 60%, o are doar timp de câteva ore pe zi. Sunt probleme mari și cu alimentarea cu apă și căldură, care lipsesc cu desăvârșire în anumite zone, iar în altele se furnizează doar conform unor grafice.

Și asta se întâmplă în capitala Kiev. Sunt alte orașe și regiuni în care situația e și mai grea. Să nu uităm de aceste tragedii în această perioadă a anului. Și să nu uităm că fără sacrifiicile și rezistența ucraineană, fără solidaritatea occidentală, astăzi nu ne-am fi aflat nici noi într-o situație deloc mai bună. Și am fi avut cu totul alte griji. Unele cu mult mai mari.

Și să ne uităm și printre noi. Să vedem ce se întâmplă în țară în această perioadă grea. Cine sunt cei care continuă să evite să vorbească despre tragedia ucraineană și care așteaptă, în continuare, chiar dacă mult mai descumpăniți deja, o eventuală dar puțin probabilă înfrângere a Ucrainei, urmată și de ocuparea Republicii Moldova.

Ei sunt aceeași oameni care de-a lungul istoriei acestei țări s-au ocupat doar de slăbirea ei. Indiferent că unii au furat-o, sau alții au făcut jocurile Moscovei. Ori s-au ocupat cu ambele. Astăzi ei, indiferent că unii se află în țară sau că alții sunt fugiți prin diferite zone ale lumii, au rămas cu o unică speranță – cea că Rusia barbară și teroristă va reuși în invazia sa și că aceasta se va răsfrânge și la Chișinău. Sancțiunile internaționale, impuse lui Plahotniuc și lui Șor de către SUA și Marea Britanie, au făcut practic imposibilă viața acestora în lumea liberă și le-a îngreunat-o considerabil oriunde s-ar afla.

Ultimul lor refugiu poate fi doar Rusia sau alte state dictatoriale de genul acesteia. Ori o Moldovă a haosului și corupției, așa cum au construit-o ei în perioada statului capturat și în care s-ar simți precum peștele în apă. Aceleași interese le au și Dodon, Platon, Cavcaliuc și alții ca ei, care, chiar dacă altă dată mai aveau anumite disensiuni, acum s-au unit în mod evident, pentru că o Moldovă slabă, nedemocratică și coruptă, lipsită de perspective, ar însemna ultimul lor refugiu.

Iar pentru ei în continuare lucrează o serie de sabotori, fie că se autoprezintă ei ca politicieni de dreapta sau de stânga, unioniști sau proruși, activiști, experți, analiști sau chiar jurnaliști. Indivizi pentru care valori precum demnitatea sau patriotismul sunt total străine. Și aici trebuie, dacă avem suficient discernământ și dacă în noi mai există anumite valori, să facem diferențele. Pentru că în această perioadă se dă o luptă decisivă nu doar în Ucraina și nu doar în această regiune. Ci în întreaga Europă. Pentru viitor, pentru libertate și democrație.

O luptă pe care putem s-o câștigăm împreună, prin solidaritate și raliere la civilizație. Sau pe care putem s-o pierdem dacă renunțăm la valori și să rămânem în corupția, sărăcia și lipsa de perspectivă care ne-au dominat de-a lungul istoriei. Să rămânem într-o lume în care nu există libertate, iar repesctul se impune doar cu arma, bâta sau chiar cu bombele și rachetele morții.

Să ne gândim bine în această perioadă și la aceste persepctive, Pentru că, sigur, este important ce punem astăzi pe masă. Câte grade avem în termostate, cât de luminat ne este bradul sau cât de strălucitoare ne e casa. Dar mult mai important ne este viitorul. Ce se va întâmpla peste o lună, peste 6, peste un an. Ce construim pentru copiii noștri. Ce lăsăm în urma noastră.