„Reformele” în acest domeniu au început în 2009. Atunci când comuniștii au plecat de la guvernare, iar locul lor a fost luat de Alianța așa-zis pentru Integrare Europeană. Printre primele posturi vizate de către noua putere a fost cel de procuror general. // Procurorul general de atunci, Valeriu Gurbulea, acuzat în timpul campaniei electorale de toate relele posibile și imposibile, a fost înlocuit cu Valeriu Zubco. Epopeea din jurul lui Zubco e cunoscută, mai multe persoane publice acuzând că pentru a-l pune în funcție, Plahotniuc i-ar fi plătit lui Urechean 2 milioane de euro. În condițiile în care funcția revenise AMN-ului în deja celebrul proces de partajare.

Mandatul lui Zubco a fost presurat de acuzații grave privind protecția lui Plahotniuc și a anturajului său, neglijării atacurilor raider pe care acesta le-a comis în sistemul bancar, precum și instumentarea ilegală de dosare împotriva rivalilor fostului lider PD. // Și s-a încheiat dramatic, în 2013, cu odioasa vânătoare din Pădurea Domnească, la care alături de Zubco au participat și procurori, judecători și tot felul de alți funcționari și care s-a finalizat cu moartea unuia dintre vânători. Moarte pe care Zubco a fost acuzat că a vrut s-o mușamalizeze.

Și cu toate că Gurbulea fusese acuzat că a lucrat pentru Oleg Voronin, iar Zubco pentru Plahotniuc, cu cei doi nu s-a întâmplat absolut nimic și au dispărut practic din spațiul public după ce și-au pierdut mandatele.

După Zubco, „reformele” au continuat. Iar în fruntea Procuraturii a ajuns Corneliu Gurin. Cel care se remarcase până atunci în societatea civilă și care inițial fusese șef al comisiei de selectare a procurorului general. Nici mandatul lui Gurin n-a fost complet, identificându-se cu două dintre cele mai mari crime economice din istoria țării, jaful din sistemul bancar și laundromatul rusesc. Gurin a plecat din funcție după ce, de la tribuna Parlamentului, i-a pus în cârcă lui Filat mare parte din furtul miliardului, iar pe Șor l-a lăsat să devină primar de Orhei, chiar dacă era urmărit penal în același dosar privind devalizarea băncilor.

Sigur, „reformele” nu s-au încheiat la Corneliu Gurin, care a fost înlocuit cu Eduard Harunjen, în 2016. Nici pe vremea lui Harunjen, Plahotniuc n-a fost atins nici măcar cu o floare. La fel cum absolut nimic nu li s-a întâmplat nici celor din anturajul oligarhului. Harunjen a plecat din funcție în 2019, și la fel ca Gurin, a avut ulterior apariții publice sporadice. Ambii nu au în prezent probleme cu justiția.

A urmat mandatul lui Alexandr Stoianoglo, intercalat de două interimate ale lui Dumitru Robu. S-a vorbit atât de mult despre Stoianoglo în ultima perioadă, că nu cred că mai am ceva de adăugat aici.

Iar în prezent, procuror general deja de 2 ani îl avem pe Ion Munteanu. Acuzații grave de corupție împotriva lui Munteanu deocamdată nu avem. Dar nici nu putem remarca vreo reușită notabilă din mandatul acestuia.

Am făcut această incursiune în istoria Procuraturii Generale din ultimii 15 ani pentru că ieri, în urma ședinței Consiliului Suprem de Securitate, președinta Maia Sandu a vorbit din nou despre eșecurile Procuraturii pe fondul gravelor interferințe ruso-oligarhice în alegeri și referendum. Și a spus că lasă pe seama Guvernului un plan de acțiuni în acest sens. Unul care ar trebui să cuprindă o abordare total diferită față de ce am avut până acum în justiție.

Eu cred că nu trebuie să mergem foarte departe pentru a ne inspira. Să ne uităm la felul în care au decurs lucrurile în România în exact același interval de 15 ani. Unde s-a acționat neordinar la început, dar rezultatele nu au întârziat. Sute de magistrați au fost condamnați pentru corupție în România. La fel, în pușcărie au ajuns premieri, miniștri, deputați, primari ai celor mai mari orașe, rude a multor politicieni de rang înalt, iar astăzi, cu toate că mai există probleme și acolo, nivelul corupției în României este incomparabil mai mic cu ce se întâmplă în continuare la noi. Haideți să apelăm la un model ce deja a funcționat.