Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Șeful poliției moldovenești, Iurie Podarilov, a demisionat la jumătate de an de la preluarea funcției. Numirea lui Podarilov a fost o idee proastă și criticată din start, în condițiile în care acesta are un trecut controversat și a și stat aproape un an de zile în pușcărie pentru un dosar în care a fost acuzat de luare de mită, dar care, susține el, i-ar fi fost fabricat. Dincolo de asta, Poliția sub Podarilov nu a evoluat deloc, ba din contra, s-a remarcat prin câteva scandaluri de rezonanță, care au șubrezit și mai mult din încrederea instituției. Iar pe de altă parte, figurile controversate de pe vremea vechilor regimuri sunt bine-mersi, unii în continuare în MAI, iar alții doar cu demisii sau plecări în concedii.
Noul șef al Poliției, Viorel Cernăuțeanu, nu-mi trezește o încredere mai mare, mai ales că este și el un om al sistemului, care, din informațiile mele, s-a făcut util pentru fiecare regim. Totuși, este extrem de important ca măcar la câteva capitole, unde Poliția sub Podarilov a gafat, să vedem schimbări de atitudine. Aș vrea să văd că atunci când o ambulanță este oprită în trafic pentru a trece un convoi oficial, Poliția nu va minți în ultimul hal, încercând să se justifice.
O Poliția adevărată, în primul rând și-ar cere scuze pentru un astfel de incident, ar promite că va face tot posibilul ca regulamentele să se schimbe, iar ambulanțele, așa cum este normal, să aibă prioritate în orice situație. S-ar mai lua și măsuri ca, spre exemplu, convoaiele oficiale să nu mai treacă niciodată prin zona limitrofă spitalului de urgență pentru a evita repetarea unor astfel de incidente triste și rușionase. Aș vrea să știu că Poliția moldovenească nu mai filmează și umilește un cetățean care gătea mâncare acasă și o vindea prin capitală, pentru a putea să supraviețuiască. Ci că se limitează la a-i aplica un avertisment sau cel mult o amendă, iar ulterior să-l ajute să-și legalizeze afacerea, să continue să activeze, iar de pe urma activității sale să acumuleze și bugetul bani.Aș vrea să știu că Poliția nu se mai umilește stând 3 ore la ușa unui local unde pe timp de vârf de pandemie, de Ziua Procurorului, se organizează un fel de Pădurea Domnească 2. Iar pentru a-i acoperi pe procurorii care chefuiau în local, zeci de polițiști „negociază” cu paznicul localului până ce se bea tot cognacul scump și se termină caviarul, iar cei mai importanți meseni sunt lasăți să iasă pe ușa din spate. O Poliție adevărată ar fi descins în local imediat, chiar dacă trebuia să rupă ușile, i-ar fi legitimat pe toți chefliii, ar fi informat presa, iar cei vinovați ar fi fost sancționați.Aș vrea să nu mai văd veșnica operațiune „radar sub tufar”, când poliștii stau în locuri strategice de pe la periferiile capitalei și vânează orice șofer care depășește vreun troleibuz, pentru a-l amenda. Această practică nocivă, total lipsită de logică și eficacitate, doar stârnește frustrare în rândul șoferilor și crește și mai mult gradul de coruptibilitate printre polițiști. O Poliție adevărată ar staționa cu radare acolo unde există o incidență ridicată a accidentelor rutiere, pe traseele naționale, unde vitezomanii gonesc cu sute de km pe oră. O astfel de poliție ar interveni și în procesul de organizare și amenajare a drumurilor. Iar aici vă voi da un simplu exemplu. Traseul Chișinău-Hîncești, intersecțiile de la intrările în Ialoveni și Dănceni, acolo unde aproape zilnic avem parte de accidente rutiere, unele cu consecințe extrem de grave. Acolo și în multe astfel de zone periculoase este obligatoriu de amplasat sensuri giratorii, iar inițiativele trebuie să vină de la Poliție. Ele nu vin însă. Iar astfel, Moldova este constant între primele 3 țări în Europa la decese în accidente rutiere pe cap de locuitor. Poliția moldovenească se poate schimba la față. Poate deveni o instituție eficientă, care să câștige încrederea cetățenilor. Pentru asta nu este nevoie de bani, investiții sau alte pretexte sub care se ascund oficialii patriei atunci când încearcă să-și explice eșecurile. E nevoie doar de viziune și voință.