Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Moldova se confruntă cu o secetă crâncenă, resursele de apă din țară fiind tot mai limitate. Puțina apă pe care însă o mai avem, este și ea utilizată în mod necorespunzător de către cei care au furat acest stat de-a lungul timpului și continuă să o facă. Ieri colegii mei de la știri au prezentat un reportaj despre dezastrul ecologic de pe râul Răut, în zona localității Brînzeni din raionul Telenești.
Acolo, în anul 2017, contrar tuturor prevederilor legale, s-a construit o hidrocentrală care pur și simplu distruge cel mai mare râu intern al Moldovei și provoacă adevărate catastrofe ecologice.
Atunci, în baza unor date valabile din anii ’60, când debitul Răutului era de peste 4 ori mai mare decât în prezent, s-a construit o hidrocentrală care într-un stat cât de cât normal ar fi fost interzisă din fașă. Pentru că nu putea să existe absolut niciun fel de logică economică, socială sau mai ales ecologică, care să permită o astfel de crimă asupra acestei resurse de apă.
În pofida protestelor ecologiștilor, hidrocentrala a fost construită și a început să furnizeze bani, iar Răutul, și așa afectat din cauza gestionării proaste, a început să fie distrus constant. Vă întrebați cum a fost posibilă această crimă? Foarte simplu! Pentru că hidrocentrala îi aparține lui Vladimir Andronachi, unul dintre cei mai influenți indivizi din sistemul mafiot clădit de Plahotniuc.
Inițial hidrocentrala aparținea unei companii deținute de un oarecare Ruslan Berlinschi, un interpus al lui Andronachi într-o serie de afaceri ale acestuia, multe dintre ele preluate prin atac raider de la alți cetățeni. Ulterior, a fost fondată firma Hidroelectrica, care gestionează și în prezent hidrocentrala, la care 60% din acțiuni îi aparțineau lui Tudor Andronachi, tatăl oligarhului fugar. Andronachi a renunțat în 2021 la acțiuni, după ce puterea la Chișinău s-a schimbat.
Iată însă că hidrocentrala continuă să funcționeze și să aducă anual în medie venituri de 4 milioane de lei acestor infractori notorii. Iar în schimb râul este distrus, sunt provocate dezastre ecologice, iar seceta în țară accentuată.
Doar zilele trecute în zona de după hidrocentrală a râului au murit tone de pește, iar alte tone au fost scoase de localnici cât încă se mai zbăteau în nămol. Andronachi a mai extras ilegal de acolo și sute de tone de calcar, pe care le-a vândut ulterior companiilor de construcții, contribuind și mai mult la înămolirea și secarea râului.
Și cu toate că lucrurile sunt absolut clare, iar acolo se comite o crimă nu doar pentru locuitorii satelor din regiune, dar și pentru tot bazinul râului Răut, până acum nu s-a intervenit nici într-un fel. Nici pentru a se preveni dezastrul la care asistăm în aceste zile și nici măcar după ce localnicii au ridicat din nou scandalul în presă.
În aceste condiții, mă întreb din nou ce mai face doamna Cantaragiu, ministra Mediului, cea atât de preocupată de a furniza autorizații de funcționare pentru uzina metalurgică de la Râbnița, acea gaură neagră pentru economia și ecologia acestei țări? Sau de a-i ataca pe cei care acum câteva luni semnalau despre contrabanda care se făcea prin vamele țării cu zgură adusă ilegal din Serbia și prezentată la punctele de trecere a frontierei drept fontă.
Pentru că doamna Cantaragiu, atâta timp cât era ONG-istă, se arăta extrem de revoltată de existența hidrocentralei.
Și apropo, unul dintre principalele businessuri ale lui Andronachi erau legate tocmai de piața de metale și activitatea uzinei metalurgice. Să fie doar o coincidență că în ambele cazuri, oligarhul fugar e favorizat de activitatea acestui minister?
O serie de întrebări apar, din nou, și la procurorii patriei. Andronachi a fost lăsat să fugă. Astăzi, în sfârșit, a fost anunțat în căutare de către Interpol. Dar taică-su, cel care era interpusul în multe dintre afacerile acestuia, inclusiv in hidrocentrala criminală, ce face? L-ați întrebat măcar de sănătate?