Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Exact acum un an întreaga lume răsufla cumva ușurată. Data de 16 februarie, cea înaintată inițial pentru invazia Rusiei în Ucraina trecuse fără ca barbarii lui Putin să invadeze țara vecină. Deși serviciile secrete occidentale continuau să avertizeze că o invazie este iminentă, nici măcar autoritățile de la Kiev nu-și doreau să creadă că ar putea urma atrocitățile la care noi am asistat în acest an de zile de război. Invazia a întârziat cu o săptămână și a început la 24 februarie. Iar de atunci asistăm la cel mai crunt masacru de pe continentul european de după cel De-al Doilea Război Mondial.
Am făcut această paralelă cu ce se întâmpla în Ucraina în perioada premergătoare invaziei, pentru că în aceste zile, la Chișinău, văd tot felul de idioți utili, diversioniști și trădători, alde „Moldavskie Ivanî”, cum mai sunt ei numiți aici, care susțin sus și tare că Rusia nu are nicio intenție rea în legătură cu Republica Moldova și că dacă o invazie s-ar declanșa, după modelul ucrainean, asta ar fi numai și numai din vina Maiei Sandu. Așa cum propaganda rusă, care nu mai este credibilă nicăieri demult, dă vina pe Zelenski și puterea de la Kiev pentru faptul că barbarii ruși ucid sute de oameni zilnic și încearcă să radă de pe fața pământului Ucraina.
Și insistă pe această teză mincinoasă alde „Moldavskie Ivanî” chiar dacă deja rușii o spun cu text deschis că vor să ajungă și la Chișinău. Și nu o fac până acum doar datorită extraordinarei rezistențe ucrainene. Dar care costă în continuare atât de mult țara vecină.
De la începutul invaziei, peste 8 milioane de ucraineni și-au părăsit țara, potrivit datelor Organizației Națiunilor Unite. Iar aproape 5 milioane dintre ei au cerut protecția statelor occidentale în care se află. Pe intern, lucrurile stau și mai grav, pentru că aproape 15 milioane de ucraineni și-au părăsit casele. Asta însemnând mai bine de o treime din populația țării înainte de declanșarea războiului.
Majoritatea acestor oameni au rămas fără nimic. Fără casele în care au investit o viață, chiar și fără localitățile în care au trăit, pentru că multe dintre ele pur și simplu au dispărut.
Cu toții în aceste zile suntem solidari și șocați de amploarea distrugerilor provocate de cutremurele din Turcia și Siria. Care au ucis zeci de mii de oameni și au lăsat fără case alte câteva milioane. Amploarea crimelor lui Putin în Ucraina este de cel puțin 10 ori mai mare.
Astăzi, potrivit oficialităților, aproape 90 de mii de refugiația din Ucraina se află în Republica Moldova. Dintre care 83 de mii sunt cetățeni ucraineni. Acești oameni s-au integrat perfect printre noi. Îi vedem zilnic pe străzi, muncesc alături de noi, copiii lor merg la aceleași școli cu ai noștri. În jur de 1300 de copii ucraineni studiază astăzi în Moldova.
Și mă bucur că, în mare parte, Moldova a trecut peste propaganda mizerabilă la care erau supuși refugiații în primele săptămâni de invazie. Când erau acuzați de toate relele, doar pentru a întoarce cetățenii împotriva acelor oameni care au pierdut totul și au încercat să-și salveze viețile în fașa rachetelor și bombelor lui Putin.
Este o tragedie din care trebuie în continuare să învățăm multe. Pentru că nu suntem nici astăzi feriți de riscul de a fi supuși de către ruși aceluiași tratament barbar, inuman, precum Ucraina. Să acordăm tot sprijinul posibil țării vecine. De felul în care rezistă apărarea lor depind și libertatea și viitorul nostru. Și să fim în continuare buni și solidari cu ucrainenii care se află printre noi. Deoarece ei au fugit din fața unei tragedii pe care nimeni nu și-o putea vreodată imagina. Și-au părăsit țara pentru a-și salva viețile.