VALERIU SECARĂ, infirmier: "O vecină de-a mea mi-a propus așa, pe internet. Mi-a zis „ia uite, badea Valeriu, ai putea să faci așa ceva?”. Apoi am făcut un moșnegel, care stă acolo, pe scaun. Mult timp a stat el singurel și care veneau la mine mă întrebau „Dar baba unde e?”. Nu a trecut mult timp și am făcut și baba."

Procesul de creație este unul migălos, afirmă bărbatul, iar realizarea unei sculpturi poate dura o săptămână sau două.

VALERIU SECARĂ, infirmier: "Îmi ia în jurul de o săptămână, poate și două. Până se întărește cimentul. Asta ca și cum rândunica ar face cuib - lipește azi puțin, mâine puțin, până se întărește. Pun o porție de ciment și trei de nisip, ca să îmi permită să lucrez, să nu se întărească. Pot să lucrezi și a doua zi."

Valeriu Secară activează ca infirmier la substația de asistență medicală urgentă Anenii Noi de șapte ani. Atunci când are câteva ore libere, poate fi găsit acasă, printre sculpturile sale.

VALERIU SECARĂ, infirmier: "Eu fără asta nu pot. Pentru mine asta e o liniștire. Nu pot doar lucru-casă. Eu când vin acasă mi se pornesc gândurile că vreau să fac ceea, vreau să fac cealaltă și până nu se primește lucrul cela eu nu mă las. Dacă intru de dimineață în garaj, acolo mă ocup eu cu toate acestea, eu pot să intru în casă și la 12 de noapte. Eu până nu văd imaginea ceea făcută, măcar apropiată, eu nu pot dormi."

Unele lucrări bucură ochii pacienților la intrarea în Spitalului Raional Anenii Noi. O altă sculptură este amplasată în sediul substației de asistență medicală urgentă din localitate.

VALERIU SECARĂ, infirmier: "Este un manechin tot făcut din ciment. I-am pus așa un nume - Johny. Am vrut să fac chipul meu, dar a ieșit așa cum sa ieșit. Când intră cineva străin aici, îl vede prima oară, îl salută, dar el nu mai răspunde, dacă nu poate vorbi. Mulți îmi spun „Măi Valera, să începi a vorbi cu el, să se învețe a vorbi”."