Volodimir Petrișin este primarul unui sat care se afla în mijlocul câmpului de luptă. Au fost și bombardamente, și foc de la bombele cu fosfor, așa că oamenii care locuiau acolo au fugit. Nicio clădire nu a rămas întreagă. Când zona a fost eliberată de către militarii ucraineni, mai târziu în același an, Petrishin a condus o campanie pentru a-i aduce pe săteni acasă și pentru a reconstrui Zoria, deși și familia lui a pierdut tot.

VOLODIMIR PETRIȘIN, primarul satului Zoria, Ucraina: "Casele au fost distruse. A fost distrusă și propria mea casă. Acoperișul era împrăștiat prin curte. Am fost de multe ori bombardați cu bombe cu fosfor și se vede că în casă a fost un mare incendiu – totul a ars înăuntru."

Voluntarii i-au oferit lui Petrișin un cort, pe care l-a instalat lângă casa incendiată. În cele din urmă, s-a mutat înapoi într-o cameră din locuința lui, pe care a reușit să o repare, chiar înainte de a începe iarna. În timp ce Petrișin lucrează pentru a reconstrui restul, soția și copiii lui rămân într-un oraș din apropiere. Cortul a fost transformat într-un depozit.

VOLODIMIR PETRISHIN, primarul satului Zoria, Ucraina: "Nu aveam curent, nu aveam apă. La început, s-au întors 20 de persoane. Nu era electricitate și am început să sunăm la companiile regionale de electricitate pentru a cere refacerea liniilor electrice. După ceva timp, am început să avem din nou curent."

În prezent, șaptezeci și patru de familii s-au întors în Zoria, aducând-o aproape de populația de dinainte de război. Unii stau în containere temporare, în timp ce alții au reușit să-și reconstruiască casele și hambarele cu materiale aduse de organizațiile de ajutorare. În timp ce cicatricile războiului rămân, ca acest obuz de rachetă încurcat într-un tractor, satul revine încet la viață, mai notează Reuters.

Pe 24 februarie se vor împlini doi ani de când Rusia a declanșat un război neprovocat în Ucraina, cauzând moarte și distrugeri masive în infrastructură.