Post Scriptum cu Alex Cozer: 34 de ani de la podul de flori

Ieri s-au marcat 34 de ani de la Podul de Flori. Acel eveniment simbolic din 6 mai 1990, când românii de pe ambele maluri ale Prutului au putut circula liber, fără să aibă nevoie de acte, în cele două state românești. Oricât de paradoxal ar părea, 6 mai 1990 a fost ziua în care cele două maluri ale Prutului au fost cel mai aproape unul de altul de atunci și până în prezent. Din păcate, lipsa de viziune și curaj, coroborate cu doza de loialitate pentru Kremlin și trădare a intereselor naționale din partea unei bune părți a elitelor de la Chișinău și București de atunci, au făcut ca o unire firească să nu se mai producă.

Și a fost o mare greșeală. În special din partea celor de la Chișinău. Pentru că am avut de pierdut enorm. Și mai departe mă voi referi doar la aspecte strict economice.

În 1990, Moldova avea un PIB nominal pe cap de locuitor de aproximativ 1700 de dolari. În timp ce Produsul Intern Brut al României era de 1200 de dolari.

Lucrurile nu au mers grozav în anii ’90 nici pe un mal al Prutului. Totuși, în timp ce în România se înregistra un ușor progres, atunci în Republica Moldova lucrurile regresau de la an la an. Așadar, în anul 2000, când România primea perspectiva aderării la NATO, PIB-ul peste Prut era de 1700 de dolari pe cap de locuitor, în timp ce la noi era de doar 500.

Iar atunci în România s-a început un reviliment extraordinar. În 2004, când România adera la NATO, PIB-ul pe cap de locuitor se dublase și deja depășea 3000 de dolari. Iar în următorii 3 ani, până la aderarea la UE, a mai crescut de 3 ori, la 9 mii de dolari.

Spre comparație, în 2003 Moldova avea un PIB de 700 de dolari, iar în 2007 de 1500. Așadar, în doar 7 ani, perioadă în care România a aderat la NATO și UE, decalajul de PIB pe cap de locuitor între cele două maluri ale Prutului a crescut cu, atenție!, peste 6 mii de dolari.

Astăzi, după 17 ani de apartenență la Uniunea Europeană, România are un PIB de aproape 20 de mii de dolari, în timp ce în Moldova e de puțin peste 5 mii. Așadar, între timp decalajul s-a dublat, ajungând la aproape 15 mii de dolari.

Ca să fie mai clar, în 90’ porneam practic la egalitate, în 2000 diferența era de doar 1200 de dolari, în 2007 de peste 6 mii, iar acum de aproape 15 mii. Sunt cifre care vorbesc de la sine și nu mai au nevoie de alte argumente.

De altfel, România este țara din Europa ce a înregistrat cea mai spectaculoasă creștere economică în ultimii 20 de ani. De la un PIB general de 58 de miliarde de dolari în 2004, la 370 de miliarde astăzi. În timp ce în 2004, nivelul de viață în România era la sub 15% din media Uniunii Europene, astăzi a depășit 80%.

În 1990, în România existau doar 100 de km de autostradă, și aia semi-distrusă. Astăzi, statul vecin are 1200 de km de autostradă, iar până în 2030, urmează să se mai dea în exploatare peste 1000 de km .

Dar cel mai bine, dragii mei, progresul uriaș al României în ultimii 20 de ani îl vedeți singuri, cu ochii voștri, ori de câte ori treceți Prutul. Indiferent că mergeți la cumpărături, la odihnă sau la locul de muncă.

Astăzi puteam fi și noi acolo. Cred că chiar mai bine. Pentru că sunt convins că România ar fi fost o țara chiar mai puternică și bogată dacă era completă, și cu teritoriul Republicii Moldova în componență.

Din păcate, în prezent, din punct de vedere economic, suntem la nivelul României de acum aproape 20 de ani. Și gaura între noi crește continuu. Avem însă acum oportunitatea de a repara uriașa greșeală de la începutul anilor ’90. Putem să ne rupem de trecutul barbar, corupt, care ne-a adus multă mizerie și sărăcie. Este suficient ca de data asta să fim un pic mai inteligenți și hotărâți decât în ’90. Dar, cel mai important, măcar acum să fim patrioți adevărați ai acestui pământ.

Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde

16 ianuarie 2025, 21:04

Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Situație critică în Stânga Nistrului

14 ianuarie 2025, 20:49

Pe lângă faptul că majoritatea cetățenilor din stânga Nistrului au ajuns să...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Interferențele fără precedent ale Rusiei și oligarhilor în procesul electoral

19 decembrie 2024, 21:16

Iată că se fac exact 2 luni de la referendumul constituțional privind aderarea...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Funcționari de la primărie, reținuți

17 decembrie 2024, 20:27

Doi funcționari ai Primăriei Chișinău și mai mulți reprezentanți ai unor companii...

Post Scriptum cu Alex Cozer: S-au găsit „vinovații”

5 decembrie 2024, 21:37

S-au găsit vinovații. Ei sunt Parlicov și Tofilat. Jos cu ei! Premierul Dorin...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Când nu există, crizele sunt inventate

28 noiembrie 2024, 20:38

Atunci când nu există crize, ele trebuiesc inventate. Pe scurt, cam așa putem...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Nichiforciuc, invitat la consultări

19 noiembrie 2024, 23:54

Au trecut alegerile. Guvernanții ne-au spus că au auzit durerile poporului și...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Dodon, prins din nou cu minciuna

14 noiembrie 2024, 21:56

Imediat după scrutinul din 3 noiembrie, mai mulți indivizi nemulțumiți de rezultat,...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Eterna reformă a justiției

12 noiembrie 2024, 20:47

În țara noastră de necesitatea reformelor în justiție se vorbește deja de decenii....

Opinia ta contează. Comentează!