Zborul frânt al unei mici dansatoare; Ema este o fetiță de trei ani cu sindromul Down
Ema este o fetiță de trei ani din capitală cu sindrom down. Este pasionată de balet. A reușit chiar să se înscrie la o școală privată de dans și să exerseze, dar cineva a decis să-i taie aripile. După două luni de efort și dedicație, ea a fost exclusă din școală fără ca părinților să le fie comunicat vreun motiv. Acum mama fetei se teme să o mai ducă la o altă școală de balet, ca să nu fie alungată și de acolo. Stresul stigmatizării ar fi prea mare pentru mica balerină.
Îmbrăcată într-o fustiță roz și cu pantofi de balet în picioare dansând în fața unei oglinzi imense - așa am cunoscut-o pe Ema, copila de trei ani care adoră să danseze. Pasiunea ei pentru balet a descoperit-o mama fetei acum un an.
LUDMILA GROISMAN, mama Emei: "Eu am observat că, atunci când la televizor dansau balet, ea începea să repete grațios mișcările. Îi plăcea foarte mult."
Mama fetei nu a stat prea mult pe gânduri. A găsit o școală de balet, a mers cu Ema la o lecție la care profesorul i-a făcut o introduce în lumea baletului. A fost suficient pentru ca Ema să se îndrăgostească și mai mult de acest stil de dans. De trei ori pe săptămână, fetița mergea la lecțiile de dans. Ludmila Groisman spune că cei mici o salutau și aveau un comportament prietenos față de ea, iar Ema, la rându-i, împărțea multă dragoste.
LUDMILA GROISMAN, mama Emei: "Îi plăcea foarte mult, nu voia să plece de acolo. Și meureu, după ce termina lecțiile de balet, nu o puteam scoate din sală, nu voia să meargă acasă."
Succesul Emei nu s-a lăsat așteptat.
LUDMILA GROISMAN, mama Emei: "Avea succes, repeta după copii, este plastică, face sfoara."
Lecțiile de balet au durat din luna septembrie până la sfârșitul lunii octombrie 2020. Atunci bucuria Emei a luat sfârșit. După una din lecții, Ludmilei i s-a dat de înțeles că nu poate să-și mai aducă copilul la școala respectivă. Explicații nu a primit.
LUDMILA GROISMAN, mama Emei: "Nouă ne-a spus profesorul că: „Voi la noi, cel mai probabil, nu veți mai putea veni”. A spus că îi sustrage pe ceilalți copii - dansează lângă oglindă și, astfel, îi sustrage pe ceilalți."
Vestea a venit ca un trăsnet peste familia Groisman. Ludmila povestește că, în acel moment, s-a simțit neputinciosă, dezamăgită, discriminată și... furioasă. A mers acasă cu inima frântă și nu știa ce să facă și cum o să-i explice asta copilei de doi ani.
LUDMILA GROISMAN, mama Emei: "Eu în acea zi am plâns foarte mult. Am plâns chiar două zile. Eram pur și simplu în șoc. Cred că din cauza sindromului. Toți copii sunt energici. Trebuie să te obișnuiești."
Zilele treceau, iar Ema nu înțelegea ce se întâmplă - de ce mama ei nu o mai duce la lecțiile de dans. Ludmila spune că o îmbrăca pe fiica sa în costum de balerină și dansau prin casă. Dar asta nu îi alina copilei dorul de sala de dans.
LUDMILA GROISMAN, mama Emei: "Ea mereu se îmbrăca, se încălța și îmi arăta că trebuie să ieșim. Și eu îi spuneam că nu mergem nicăieri. În același moment, începeam a plânge pentru că mă simțeam prost."
Ludmila Groisman încă nu are curaj să meargă la o altă școală cu Ema. Îi este frică pentru fiica ei, îi este frică de o posibilă reacție a profesorilor, se teme că ar putea fi respinsă din nou.
LUDMILA GROISMAN, mama Emei: "Copii speciali sunt la fel ca toți ceilalți - râd la fel, plâng la fel, ei tot au inimă, ei sunt la fel ca toți."
În Republica Moldova nu există o statistică oficială a copiilor cu sindromul down, dar potrivit responsabililor organizației Sunshine, în țara noastra, în fiecare an, se nasc aproape 50 de copii cu acest sindrom. În societate ei mai sunt numiți „copii soare”.
