Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Alianța Nord-Atlantică are, începând de marți, încă un membru. Este vorba despre Finlanda, a 31-a țară ce se alătură NATO, această alianță defensivă care cuprinde state din Europa și America de Nord. Finlanda, o țară cu vechi rădăcini de neutralitate, impuse istoric de Moscova, a decis să adere la NATO imediat după invazia barbară a lui Putin din Ucraina. De altfel, Finlanda stabilit și un record în istoria Alianței Nord-Atlantice, fiind țara care a avut nevoie de cea mai scurtă perioadă de la depunerea cererii și până la acceptarea sa – mai puțin de 11 luni.
Este un alt succes, desigur, în ghilimele, a sociopatului de la Kremlin, cel care insistă prin intermediul propagandei sale că a invadat Ucraina inclusiv pentru a opri o posibilă apropiere a NATO de granițele Rusiei. Și iată că primele rezultate în acest sens au și venit. Pentru că Finlanda este țara europeană cu cea mai lungă graniță cu Rusia – 1340 de km. Iar după aderarea țării, frontiera Rusiei cu NATO s-a dublat peste noapte.
Lovitura este cu atât mai dură pentru Kremlin, în condițiile în care Finlanda a fost mereu, în ultimul secol, o țară care a recurs la numeroase concesii în fața Rusiei de frica de a nu fi invadată. Aceste cedări practic au și introdus la nivel internațional termenul de „finlandizare” – utilizat în ultimele decenii pentru a caracteriza statutul Finlandei față de Uniunea Sovietică, apoi Rusia. O definiție simplă a termenului „finlandizare” s-ar referi la dominația la care a fost supusă această țară de către sovietici în timpul Războiului Rece.
Ulterior, Moscova a șantajat mereu Occidentul în privința oricărei încercări a Finlandei de a se alătura alianței, exercitând practic un veto în acest sens. Iată însă că în momentul în care s-a ivit prima oportunitate, Finlanda a profitat de ea, a înțeles însemnătatea momentului și a intrat sub umbrela NATO, scăpând de umilințele la care a fost supusă de ruși în ultimii 80 de ani.
Și cu toate că a fost în toată această perioadă neutră, Finlanda nu putea fi nicidecum considerată o țară ce nu se poate apăra. În condițiile în care la o populație de doar 2 ori mai mare decât a Moldovei, a avut în ultimii ani un buget militar cam de 100 de ori peste cel al țării noastre. Care se ridică la 7 miliarde de dolari în acest an.
De o finlandizare, mult mai brutală și gravă a suferit și suferă în continuare și Republica Moldova. O țară care s-a aflat sub jugul rusesc în perioada sovietică și nu a devenit independentă cu adevărat niciodată, nici măcar după 1991. La fel ca și în cazul Finlandei, Moldova prinde și ea o fereastră bună de oportunități în acest sens. Chiar ieri, secretarul general adjunct al Alianței Nord-Atlantice, Mircea Geoană, al doilea om în NATO, a declarat că Alianța este gata să meargă atât de departe în relația cu Moldova pe cât e dispus Chișinăul. Un mesaj clar că porțile NATO sunt deschide pentru noi, dacă ne dorim cu adevărat să trecem de ele.
Iar NATO, o alianță care a adus siguranța, pacea, iar mai apoi dezvoltarea și civilizația în toate statele din fostul bloc comunist, reprezintă o șansă ca țara noastră să devină cu adevărat independentă. Și un prim pas indispensabil în drumul nostru firesc spre aderarea la Uniunea Europeană. Aceasta este realitatea prin care au trecut toate țările din această zonă a Europei, de la Polonia la Bulgaria, de la România la Cehia, de la Slovacia la țările baltice.
Trebuie să înțelegem și să acceptăm cu toții acest lucru. De la politicienii care ne guvernează astăzi, la societate civilă, presă și până la simplii cetățeni care sunt lucizi, informați și înțeleg realitățile anului 2023.
Haideți să ne consolidăm cu toții și să depunem toate eforturile pentru a promova acest deziderat. Să scăpăm și noi de finlandizare. Să devenim independenți cu adevărat. Să aducem securitatea și siguranța și aici.