Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Au trecut alegerile. Guvernanții ne-au spus că au auzit durerile poporului și că vor acționa. Adică se vor consulta și vor remania. Și-am avut ieri parte și de consultări și de remanieri. Doar că, în urma la ceea ce am văzut, am impresia că guvernanții ori n-au discutat cu poporul, ori nu au înțeles nici de această dată care sunt, totuși, doleanțele cetățenilor.
Pentru că mie mi-e imposibil să înțeleg ce fel de consultări poți avea la Președinție cu Eugen Nichiforciuc, mai ales atunci când susții că inviți partidele să abordezi cu ele problema corupției electorale.
Probabil la Președinție se stă foarte prost la capitolul memorie instituțională, de vreme ce s-a ajuns să se discute anume cu Nichiforciuc problema corupției din politică. Asta în condițiile în care individul în cauză a fost secretar general adjunct al Partidului Democrat în cea mai crâncenă perioadă din istoria acestei formațiuni politice, când era controlată de Plahotniuc.
Adică era adjunctul celebrului Constantin Botnari, alias „borsetca”. Iar cei doi au fost acuzați ani la rândul că ar fi umblat prin țară cu cumpăratul aleșilor locali și chiar cu achizițiile deputaților din Parlament.
Sau poate au uitat cei de la Președinție că Nichiforciuc a fost pus sub învinuire într-un dosar penal în care a fost acuzat că i-ar fi propus ex-deputatei PCRM Elena Bodnarenco suma de 350 de mii de euro, pentru a-i părăsi pe comuniști și a trece la Plahotniuc. Sau o fi fost invers, Nichiforciuc s-a dus la Președinție pentru a împărtăși cu cei de acolo din vasta sa experiență în domeniu? Nu știu ce-a fost în mintea lor, cert este însă că orice fel de consultări sunt compromise din start atunci când la ele participă astfel de personaje.
Ei, și după consultări, au urmat și remanierile. Iar aici chiar nu am mai înțeles nimic. Impresia cu care am rămas eu, precum și întreaga opinie publică, e că totul s-a făcut doar de ochii lumii.
Este inexplicabil, bunăoară, de ce a trebuit ca Vladimir Bolea să fie mutat de la Agricultură la Infrastructură? Dacă a fost rău la Agricultură, ce-l califică să fie promovat la Infrastructură? Sau dacă este o personailitate atât de capabilă și profesionistă, că se pierde Guvernul fără ea, de ce nu l-ați lăsat la domeniul său de bază?
Iar pe doamna Ludmila Catlabuga, cam ce-o califică să fie aburcată direct în fotoliul de ministru al Agriculturii? Ori e suficient faptul că este președinta unei asociații ce a cerut săptămâna trecută păstrarea lui Bolea în funcția de Ministru al Agriculturii? Mari semne de întrebare trezește și mutarea de la Ministerul de Interne. De ce, dacă sub mandatul ministrului Efros nu au funcționat lucrurile și l-ați demis, ați decis că vor merge mai bine sub mandatul unei subalterne a acestuia? Pentru că Daniela Misail Nichitin, nouă ministră de Interne, este de 2 ani secretar de stat în minister și a lucrat cu Efros în tot mandatul său.
Eu m-aș fi așteptat la cu totul altfel de remanieri. În primul rând, după plecarea lui Andrei Spînu, de schimbări ar fi fost nevoie și la ministerul Economiei, precum și la Justiție. Acolo unde însă remanierile nu au ajuns.
M-aș mai fi așteptat că în locul celor plecați să fie cooptați oameni cu adevărat noi, care chiar să aducă o schimbare în adevăratul sens al cuvântului în domeniile în care vin. Pentru că schimbatul cu locul sau cu fotoliul, sigur nu este o remaniere.
Mi-aș fi dorit să văd, de ce nu?, cooptări din rândul opoziției cu adevărat proeuropene. A oamenilor care au criticat constructiv guvernarea în ultima perioadă. De ce, dacă sunt atât de critici și, după cum susțin ei, bine intenționați, să nu le dai unele domenii în care să demonstreze ce pot? În plus, acesta ar fi fost un semnal de unitate și consolidare în vederea parlamentarelor de anul viitor. Din păcate, se pare că ei n-au înțeles mare lucru nici din ultimele alegeri. Iar noi, cei care am fost lăsați practic 1:1 cu rușii și oligarhii în aceste scrutine, trebuie să înțelegem că așteptări de la ei nu mai putem să avem.