Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Justiția în Republica Moldova are o imagine dezastruoasă. În 30 de ani, acest stat a fost jefuit ca nicio altă țară din Europa. Mă refer la acea Europă democratică și civilizată și la țările care au pretenția de a ajunge la acest statut. S-a ajuns aici pentru că politicienii și complicii lor, cei care au adus statul în postura în care în 2019 Moldova devenise țara cea mai săracă de pe continent, cu cea mai coruptă justiție, nu au fost trași la răspundere pentru ce au făcut, niciodată.
Lucrurile au început ușor-ușor să se miște în 2019, odată cu evadarea lui Vladimir Plahotniuc din țară. Vă mai amintiți ce s-a întâmplat în vara acelui an, câtă panică era în rândurile procurilor și judecătorilor patriei și cum încercau disperați sa se țină de funcții? Din păcate, panica și disperarea nu au durat prea mult, iar odată cu demiterea Guvernului în frunte cu Maia Sandu și a instaurării lui Alexandr Stoianoglo în funcția de procuror general, lucrurile au revenit pe făgașul normalității. A normalității moldovenești. Reținerea lui Igor Dodon, după percheziții care au durat o zi întreagă, a stârnit foarte multe reacții. Inclusiv persoane bine intenționate au pus la îndoială operațiunea structurilor de forță care au descins la fostul președinte.Și este absolut normal să existe aceste dubii, în condițiile felului în care a funcționat justiția în ultimii 30 de ani. În același timp, haideți să ne uităm la eroul principal al descinderilor de marți. De atâtea ori, din acest loc, v-am vorbit despre zecile cazuri de corupție în care a fost implicat încă de pe vremea în care era ministru al Economiei și complice al lui Plahotniuc. Chiar Andrian Candu, de aici, din studio, recunoștea că Igor Dodon este cel care-i făcea cunoștință cu Plahotniuc prin anul 2006, confirmând relațiile atât de strânse între cei doi.
Nu voi mai trece în revistă încă o dată toate hotelurile, insulele, terenurile care aparțineau statului și pe care Dodon i le-a transmis lui Plahotniuc pe degeaba practic, pentru că deja am vorbit de suficiente ori de ele. Sau de schemele la energie electrică, care tot datorită insistențelor noastre au dus la deschiderea unui dosar penal în care Dodon este vizat. Lucrurile sunt absolut evidente. Iar singura întrebare care apare în acest context, este de ce acum? De ce atât de târziu s-a intentat un dosar penal și s-au efectuat aceste percheziții, în condițiile în care celebrele imagini cu „kuliokul” deja au mai bine de 2 ani. Poate pentru că, așa cum spunea și aseară fostul deputat Iurie Reniță, cel care a depus plângerea penală în cazul „kuliok”, procurorii lui Stoianoglo au făcut tot posibilul pentru a mușamaliza acest caz. Pentru că procurorul Vasile Levițchi, adus de Stoianoglo în Procuratură la scurt timp după ce a ajuns la conducerea instituției, este cel care a refuzat pornirea urmării penale împotriva lui Dodon.
Levițchi nu mai este acum în Procuratură, pentru că a plecat odată cu Stoianoglo, dar ar fi bine ca procurorii, cei care instrumentează dosarul, să investigheze ce a stat la baza deciziei fostului lor coleg. Eu nici acum nu prea am încredere în justiția din Moldova. Dar sper foarte mult că asistăm la primii pași spre apariția unui sistem de justiție onest, profesionist și curajos. Care acționează independent, indiferent de cine sunt cei care se află la putere. Cazul lui Igor Dodon este unul extrem de important. Dacă acest dosar nu va avea finalitate, atunci vom asista la un dezastru. Și pentru conducerea Procuraturii generale și pentru actuala guvernare. Dar și pentru viitorul democrației acestei țări.