Post scriptum cu Alex Cozer: Gazprom, pierderi de miliarde
16 ianuarie 2025, 21:04
Pentru a înțelege mai bine situația așa-zisei crize umanitare din stânga Nistrului,...
Cazul cetățeanului turc, o autoritate criminală internațională, asasinat în plină zi la Chișinău, denotă încă o dată lacune grave în funcționarea instituțiilor de stat și trezește mari dubii în privința integrității unora dintre angajații acestora.
La aproape o săptămână după comiterea asasinatului, continuăm să aflăm detalii care ne fac să înțelegem cum a fost posibil ca un criminal condamnat la 21 de ani și jumătate de pușcărie să fie liber ca pasărea cerului la Chișinău.
Așadar, individul ar fi intrat pe teritoriul Republicii Moldova în mai 2022, la scurt timp după declanșarea invaziei din Ucraina. Autoritățile susțin că acesta s-ar fi strecurat printre refugiații care fugeau de războiul din țara vecină. La câteva zile după intrarea sa în Moldova, responsabilii ambasadei Marii Britanii anunță autoritățile de la Chișinău că acesta este un criminal periculos, condamnat de autoritățile britanice și solicită extrădarea sa. Poliția îl reține și-l plasează în arest, în penitenciarul 13. Iar de aici și începe seria de acțiuni sau inacțiuni a autorităților moldovenești, care i-au permis acestui infractor deosebit de periculos să se afle încă 2 ani în Moldova.
La 30 mai 2022, aflat deja în arest, individul solicită azil pe teritoriul Republicii Moldova. Doar că, în loc să aplice o procedură specială, care vizează criminalii deosebit de periculoși, cei de la Inspectoratul General pentru Migrație l-au tratat pe turc ca pe orice alt solicitant de azil. Iar în perioada aia erau peste 11 mii de astfel de solicitări, aproape toate din partea refugiaților ucraineni. Din această cauză, refuzul de a primi azil a venit abia peste 5 luni, la 28 octombrie 2022.
Potrivit deputatului Lilian Carp, anume faptul că funcționarii de la Inspectoratul pentru Migrație nu au aplicat corect legea și nu au recurs la procedura specială, care permitea extrădarea rapidă a individului de pe teritoriul Republicii Moldova, a și stat la baza tergiversărilor din instanțe care au făcut ca acesta să rămână în țara noastră până a fost asasinat.
Iar justiția patriei, a căror isprăvi deja le cunoaștem atât de bine, nu s-a dezmințit nici de data aceasta, tergiversând aproape 2 ani dosarul.
Doar judecătoarea Elisaveta Buzu, de la judecătoria Chișinău, a amânat de 16 ori ședințele de judecată, iar colegul său Serghei Papuha a făcut-o și el în 8 rânduri. În aprilie 2024, procurorul general chiar s-a adresat la Consiliul Superior al Magistraturii cu o sesizare, semnalând tergiversările judecătorilor în examinarea acestui caz și cerând intervenția instituției. Doar că, potrivit Procuraturii Generale, inspecția judiciară a respins ca neîntemeiată sesizarea procurorului general.
Legislația prevede că în asemenea cazuri, individul care cere azil poate să stea doar 180 de zile în arest. Cu toate acestea, în urma acțiunilor structurilor de forță, el a stat după gratii un termen de 3 ori mai mare, fiind eliberat la începutul anului 2024.
Grav e că aproape 40 de persoane anunțate în căutare internațională, se află în prezent în Republica Moldova, profitând de faptul că Inspectoratul General pentru Migrație nu a utilizat procedura specială care permitea extrădarea rapidă a acestora. Mai mult decât atât, dintre aceștia, cel puțin 6 sau 7 ar reprezenta pericol deosebit pentru securitate națională.
Interesant e faptul că, și în acest caz, problemele se trag de la același Inspectorat pentru Migrație, aflat și în centrul scandalului Interpol. Pentru că, tot din cauza unor funcționari din cadrul acestei instituții, zeci de infractori de talie internațională scăpau de dosarele lor la Interpol, prin faptul că li se acord azil, chiar dacă aceștia nici măcar nu călcaseră vreodată pe teritoriul Republicii Moldova.
Iată, a fost nevoie să ajungem în centrul unui scandal internațional și să fie asasinat un om în plină stradă pentru a afla de gravele probleme din acestă instituție. Problemele ce nu se opresc acolo, ele perpetuându-se și în justiție.
Este clar că trebuie să cadă capete. Și responsabilii de aceste încălcări grave, indiferent de instituția în care se află, să răspundă pentru acțiunile lor. Iar noi suntem responsabili să urmărim cum se vor desfășura lucrurile și să cerem sancționarea dură a tuturor celor implicați.